Decizia CCR nr. 251/2018Punctul 103

103. Față de aceste critici, Curtea constată că, la paragraful 154 al Deciziei nr. 61 din 13 februarie 2018, a subliniat obligația Parlamentului ca, în cadrul procedurii de reexaminare a legii privind modificarea și completarea Legii nr. 317/2004, să țină seama de cele constatate prin Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018 cu privire la modalitatea de numire și revocare din funcție a președintelui, vicepreședinților și președinților de secții ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel: „legiuitorului îi revine obligația ca, în procesul de reexaminare a prezentei legi, să pună de acord inclusiv aceste dispoziții cu Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, având în vedere identitatea dintre soluția juridică declarată neconstituțională prin decizia menționată și cea cuprinsă la art. I pct. 34 a legii examinate în cauza de față, cu referire la art. 40 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004“. În speță era vorba despre dispozițiile art. I pct. 34 din forma inițială a legii, cu referire la art. 40 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, în privința cărora obiecția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă pe motivul nemotivării acesteia. Tocmai pentru că în acea cauză nu au fost formulate critici de neconstituționalitate cu referire specială la acest text care prevedea, la art. 40 alin. (1) lit. b) , atribuția Secției pentru judecători a CSM de a propune Președintelui României numirea în funcție și revocarea din funcție a președintelui și vicepreședinților Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea Constituțională, exercitându-și rolul activ de garant al supremației Constituției, prevăzut de art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, și „în considerarea legăturii, prin prisma normelor de trimitere, dintre Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii și Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor“, a evidențiat, la paragraful 153 din Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, obligația pe care Parlamentul o are de a corela, în procesul reexaminării, dispozițiile dintre cele două legi, pornind de la obligația punerii de acord a acelor texte din aceste acte normative în privința cărora Curtea a pronunțat soluții de admitere în cadrul controlului de constituționalitate ex ante. ...