Decizia CCR nr. 841/2017Punctul 23

23. Cât privește critica referitoare la caracterul neclar, imprevizibil al dispozițiilor de lege criticate, Curtea constată că autorul excepției compară aceste dispoziții de lege cu cele ale art. 699 pct. 17 din Legea nr. 95/2006, care prevăd că distribuția angro a medicamentelor reprezintă „totalitatea activităților de procurare, deținere, livrare sau export de medicamente, cu excepția activității de eliberare a acestora către public (distribuția en detail); asemenea activități sunt efectuate de fabricanți ori depozitele lor, importatori și alți distribuitori angro sau de farmaciști ori alte persoane autorizate să furnizeze medicamente către public în România“. Din contră, dispozițiile de lege criticate prevăd că „persoanele juridice autorizate să elibereze medicamentele către populație nu pot, conform legislației naționale, să desfășoare și activitate de distribuție angro de medicamente“. Dispozițiile art. 699 pct. 17 din Legea nr. 95/2006 preiau definiția dată distribuției angro a medicamentelor de art. 1 pct. 18 din Directiva 2001/83/CE, care prevede că distribuția angro a medicamentelor este reprezentată de „toate activitățile de procurare, deținere, furnizare sau export de medicamente, cu excepția activității de eliberare a acestora către populație. Aceste activități se efectuează de către producători sau depozitarii acestora, importatori, alți distribuitori angro sau de către farmaciști și persoanele autorizate sau care au dreptul să elibereze medicamente către populația din statele membre în cauză.“ Această preluare a definiției date de Directiva 2001/83/CE era în acord cu reglementarea art. 788 alin. (2) , devenit art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, înainte ca textul de lege să fi fost modificat prin art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014, dobândind soluția legislativă criticată de autorul excepției. Astfel, anterior acestei modificări, art. 788 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevedea că „Dacă persoanele autorizate să elibereze medicamentele către populație pot, conform legislației naționale, să se angajeze și în distribuție angro, aceste persoane trebuie să fie autorizate conform alin. (1) .“ Odată modificat prin art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014 însă, art. 788 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 a prevăzut o reglementare contradictorie față de dispozițiile art. 699 pct. 17 din aceeași lege, care nu a fost modificat la rândul său, pentru a corespunde noii concepții legislative. Curtea apreciază însă că aceste aspecte pun în evidență o problemă de legiferare, iar nu una de constituționalitate. Așa cum a statuat în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional este competentă să analizeze conformitatea textelor de lege cu prevederile Constituției, iar nu conformitatea dintre diferitele texte aparținând unui act normativ. În acest sens este și Decizia nr. 660 din 16 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 26 ianuarie 1998. ...