Decizia CCR nr. 641/2017Punctul 6

6. Judecătoria Roman opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că autorul excepției apreciază, în mod greșit, că, în prezenta cauză, considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016 pot fi aplicate prin analogie. În realitate, acestea nu pot fi avute în vedere în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate, întrucât cele două infracțiuni analizate au o natură diferită, prin ele fiind protejate relații sociale diferite. Astfel, infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de serviciu, cu subiect activ calificat, care are calitatea de funcționar public în sensul legii penale, pe când infracțiunea de gestiune frauduloasă este o infracțiune împotriva patrimoniului, subiect activ al acesteia putând fi orice persoană. În considerarea acestui din urmă aspect, legiuitorul a incriminat orice faptă, licită sau ilicită, în măsura în care aceasta provoacă o pagubă unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor sale. Se susține că textele criticate nu sunt lipsite de claritate, precizie sau previzibilitate, motiv pentru care acestea nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate. Prin urmare, se arată că prevederile art. 242 alin. (1) și alin. (3) din Codul de procedură penală nu lasă organelor judiciare posibilitatea unor interpretări arbitrare ale dispozițiilor legale criticate. Se mai susține că maniera de reglementare a infracțiunii de gestiune frauduloasă reprezintă opțiunea legiuitorului, voință care, de altfel, transpare cu claritate din dispozițiile legale analizate și că aceasta este în acord cu prevederile Legii fundamentale. ...