Decizia CCR nr. 559/2017Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care pune concluzii de admitere a acesteia. Astfel, în fapt, autorul excepției a fost condamnat, sub imperiul Codului penal din 1969, la o pedeapsă cu închisoare, din care a fost liberat condiționat. În cursul liberării a beneficiat de un câștig ca urmare a zilelor muncite de 224 de zile. În urma acestui câștig, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, s-a constatat că îndeplinește condițiile pentru a fi liberat condiționat. De asemenea, al doilea termen al recidivei constă în pedeapsa stabilită într-o altă hotărâre prin care s-a pronunțat o pedeapsă pe care o execută în prezent. În această hotărâre s-a stabilit că, drept urmare a situației de recidivă anterioare, i se aplică și restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, în modalitatea prevăzută în dispozițiile art. 43 alin. (1) , respectiv art. 104 alin. (2) din noul Cod penal, apreciindu-se că legea penală nouă este mai favorabilă în mod global și că, prin această modalitate, ultima instanță de judecată a repus în vigoare și în executare cele 224 de zile pentru care se pronunțase o hotărâre anterioară de liberare condiționată. Situația juridică pe care o critică ar fi aceea că modalitatea în care a fost aplicată legea penală cu privire la pedeapsa stabilită în caz de recidivă cu aplicarea revocării sunt instituții care se aplică ca urmare a dispozițiilor penale noi și care, evident, ca urmare a dezlegării date de Curtea Constituțională, se aplică global. În aceste condiții, în care s-a aplicat legea penală nouă, solicită Curții Constituționale să observe două aspecte care nu au fost lămurite prin dispoziții tranzitorii odată cu aplicarea noului Cod penal. Astfel, dispozițiile privitoare la calculul termenului de recidivă, la aplicarea pedepsei în caz de recidivă și, respectiv, la revocarea restului rămas neexecutat contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) și art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. Așa fiind, apreciază că dispozițiile legale criticate ar trebui să primească din partea Curții Constituționale o decizie interpretativă și că această modalitate de aplicare a legii prin retroactivarea acelei părți din pedeapsă încalcă autoritatea de lucru judecat și funcțiile justiției. ...