Decizia ÎCCJ nr. 335/2025 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al instanței de trimitere asupra sesizării 22. În ceea ce privește admisibilitatea sesizării, instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, argumentând, în sinteză, astfel: (i) litigiul se află în curs de judecată în calea de atac a apelului; (ii) litigiul intră în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere calitatea părților și natura dreptului litigios; (iii) de lămurirea chestiunii de drept depinde soluționarea apelului, având în vedere motivele de apel invocate, precum și faptul că temeiul pretenției îl reprezintă prevederile Contractului colectiv de muncă unic la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar, înregistrat cu nr. 1.199/5.07.2023, precum și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel de grup de unități de învățământ preuniversitar din județul Vaslui, înregistrat cu nr. 124/7.02.2024; (iv) Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept și aceasta nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 23. Exprimându-și punctul de vedere asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, instanța de trimitere a reținut următoarele: ... 24. Problema litigioasă vizează decontarea cheltuielilor de transport în favoarea personalului nedidactic (personal administrativ), în condițiile în care, prin Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, sa acordat acest beneficiu exclusiv în favoarea personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, finanțarea fiind complementară și asigurându-se din bugetele locale. ... 25. Dreptul la decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă pentru personalul nedidactic nu a fost consacrat la nivel legislativ anterior intrării în vigoare a Legii nr. 198/2023. Această nouă lege a învățământului prevede, la art. 139 alin. (2) , că „Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per antepreșcolar/ preșcolar/elev, după cum urmează: (...) d) cheltuieli de transport pentru personalul din învățământul preuniversitar, care nu dispune de locuință în unitatea administrativ-teritorială unde are postul“. ... 26. Ca atare, Legea nr. 198/2023 a extins sfera beneficiarilor dreptului la decontarea cheltuielilor de transport în favoarea întregului personal din învățământ, inclusiv personalul nedidactic, însă, deși legea a intrat în vigoare la 3 septembrie 2023, aplicarea dispozițiilor art. 139 alin. (2) lit. d) a fost prorogată, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, până la începutul anului școlar 2025-2026. ... 27. Legea-cadru nr. 153/2017 nu reglementează drepturile de transport printre drepturile salariale sau de natură salarială, iar art. 34 din lege stipulează că prevederile din actele normative referitoare la mutare, acordarea concediilor, cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare. ... 28. Prin contractele colective de muncă unice la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar, dreptul personalului din învățământ la decontul cheltuielilor de transport de către autoritățile locale a fost integrat în capitolul privind reglementări privind condițiile de muncă și cele referitoare la securitatea și sănătatea în muncă. ... 29. Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale cu nr. 1.199/5.07.2023, prevede, la art. 53 alin. (1) , că „Personalului din învățământ care își desfășoară activitatea în altă localitate decât localitatea de domiciliu/reședință i se decontează cheltuielile de navetă la și de la locul de muncă, de către autoritățile administrației publice locale, la solicitarea consiliului de administrație al unității/instituției prevăzute în Anexa nr. 3“. ... 30. Calificarea pe care părțile contractante au înțeles să o dea cheltuielilor de transport este cea a unor cheltuieli de natură socială, în susținerea acestei calificări fiind invocate dispozițiile art. 25 alin. (3) și art. 76 alin. (4) din Codul fiscal. ... 31. Potrivit art. 2 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale cu nr. 1.199/5.07.2023, termenul „angajat“ desemnează persoana fizică ce prestează muncă pentru și sub autoritatea unuia dintre angajatorii prevăzuți la alin. (1) , în schimbul unei remunerații, denumită salariu, în baza unui contract individual de muncă, încheiat pe perioadă nedeterminată/determinată, și care beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum și de prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil. În consecință, în sens convențional, cheltuielile de transport sunt recunoscute în favoarea oricărui angajat din sistemul preuniversitar, nefiind subsumate calității de personal didactic sau didactic auxiliar. ... 32. La paragraful 55 din Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut următoarele: „În cazul în care consideră că respectiva clauză încalcă dispozițiile imperative ale legilor de salarizare în vigoare la încheierea contractului colectiv de muncă [în aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 coroborate cu prevederile art. 138 alin. (1) -(4) din același act normativ] instanța va lipsi clauza de efecte juridice, exonerând pe angajator de obligația de a executa o astfel de clauză nelegală. O interpretare contrară care ar pune acțiunea în nulitate doar la dispoziția partenerilor de dialog social ar crea posibilitatea ca o clauză vădit nelegală să își producă efecte juridice între părțile contractante (chiar cu concursul forței coercitive a autorității judiciare, în cazul în care creditorul obligației invocă răspunderea contractuală pentru neexecutare), acestea nefiind interesate a o desființa în perioada în care aceasta își produce efectele.“ ... 33. Dispozițiile art. 100 alin. (1) și art. 105 din Legea nr. 367/2022 interzic negocierea sau includerea de clauze referitoare la drepturi salariale, ale căror acordare și cuantum sunt prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal, impunând că drepturile salariale din sistemul bugetar se stabilesc prin lege, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contractele colective de muncă, sub sancțiunea nulității. Normele ce restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplică numai în cazurile limitativ prevăzute de lege. ... 34. În raport cu modalitatea de reglementare a dreptului la decontarea cheltuielilor de transport pentru personalul din învățământ, dar și cu calificarea acestor cheltuieli, se impune a se stabili dacă dreptul instituit în cadrul contractelor colective de muncă la decontarea cheltuielilor de transport pentru personalul nedidactic depășește limitele instituite de art. 100 alin. (1) și art. 105 din Legea nr. 367/2022. ... 35. Or, dacă cheltuielile cu transportul la și de la locul de muncă sunt calificate ca făcând parte din categoria cheltuielilor sociale, deductibile fiscal, în temeiul dispozițiilor Codului fiscal, interdicția prevăzută de art. 100 alin. (1) și art. 105 din Legea nr. 367/2022 nu ar fi incidentă și voința partenerilor sociali ar fi deplin valabilă și generatoare de efecte juridice, chiar dacă impietează asupra cheltuielilor bugetare. ... ...