Decizia CCR nr. 451/2017Punctul 10

CCR · decizie de neconstituționalitate · 22.06.2017 · dosar 624/59/2017
Punctul 10
10. Prin urmare, se apreciază că textele legale criticate contravin art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, pe considerentul că, pe de o parte, nu oferă mijloace adecvate care să asigure executarea de îndată a mandatului de arestare la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării persoanei solicitate, iar, pe de altă parte, că nu asigură un spațiu de libertate, securitate și justiție adecvat protecției tuturor persoanelor aflate pe teritoriul României. Aceleași texte constituționale sunt încălcate și prin faptul că legiuitorul a cuprins aceleași reglementări (respectiv teza amânării punerii în executare a mandatului de arestare până la încetarea motivelor de amânare a predării) în mai multe articole ale aceleiași legi, contrar Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Lipsa arsenalului juridic care să garanteze de îndată executarea unei hotărâri judecătorești de predare ulterioară a unei persoane solicitate încalcă art. 11, art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, coroborat cu art. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care garantează că Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne [...]“, angajament care se regăsește și în preambulul Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI. Mai mult, se creează o diferențiere nejustificată de rațiuni obiective între persoanele supuse măsurii arestării în baza Codului de procedură penală și cele supuse măsurii arestării în baza unui mandat emis potrivit Legii nr. 302/2004, față de care s-a dispus amânarea predării, din moment ce, în cazul primei tipologii de mandat, se întreprind de îndată formalități de garantare a punerii în executare a acestei măsuri, pe când, în cazul celei de-a doua tipologii de mandat de arestare, statul român nu întreprinde niciun demers serios în acest sens. Ca urmare, cei supuși acestei din urmă tipologii de mandat au o situație privilegiată, în contextul în care au posibilitatea de a se sustrage executării mandatului de arestare prin părăsirea României, fără ca Statul român să încerce împiedicarea acestora, conferindu-le, totodată, celor în cauză posibilitatea de a fi deasupra legii și a scăpa de răspunderea penală angajată pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene. ...
Sursa oficială ↗