Decizia ÎCCJ nr. 10/2025 (RIL)Punctul IV
Punctul IV
IV. Examenul jurisprudențial. Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești
22. Autorul sesizării a reținut că problema de drept supusă examinării a apărut ca urmare a sesizării ministrului justiției de către Consiliul Superior al Magistraturii, în urma întocmirii Raportului Inspecției Judiciare nr. 23-2.131/2023 care a vizat controlul tematic efectuat în legătură cu practica instanțelor privind posibilitatea unui judecător din cadrul Secției penale, care a promovat efectiv la instanța superioară, de a pronunța și motiva hotărârile a căror deliberare nu se consemnează într-o minută, raport în care s-a reținut existența unor soluții neunitare la nivelul instanțelor care s-au confruntat cu această problemă. ...
23. În sprijinul demersului său, ministrul justiției a transmis o serie de hotărâri judecătorești din care reies două orientări jurisprudențiale. ...
24. Într-o primă orientare jurisprudențială (anexa nr. 1, poz. 1-15), judecătorii au dispus repunerea cauzelor pe rol, repartizarea lor altui complet de judecată și reluarea cercetării judecătorești fie în baza art. 123 alin. (3) și (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, fie a art. 395 și art. 354 alin. (3) din Codul de procedură penală. ...
25. Într-o a doua orientare jurisprudențială, majoritară (anexa nr. 2, poz. 16-70), instanțele au reținut că, în cazul în care un membru al completului de judecată a promovat, a fost transferat sau a fost delegat la o altă instanță după momentul rămânerii în pronunțare, judecătorul care a luat parte la judecată rămâne obligat să se pronunțe. În motivarea acestei soluții sunt invocate prevederile art. 395 alin. (3) teza I din Codul de procedură civilă combinat cu art. 2 alin. (2) din același cod. În plus, s-a mai arătat că în cuprinsul art. 392 alin. (1) din Codul de procedură penală, ce stabilește judecătorii care iau parte la deliberare, nu se stipulează condiția ca judecătorul să fie membru al aceluiași complet, nici condiția de a fi judecător al aceleiași instanțe în momentul deliberării, așa încât, dacă legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu o poate face; prin urmare, este suficient ca judecătorul să fi fost membru al completului la momentul dezbaterilor pentru a fi ținut să delibereze, să redacteze și să pronunțe hotărârea în cauză, chiar dacă între timp nu mai este judecător al instanței respective, cu excepția situației în care ar fi suspendat din funcție sau i-ar fi încetat calitatea de judecător. De asemenea, instanțele care au îmbrățișat această opinie au reținut că numai într-o astfel de interpretare dispozițiile legale incidente asigură respectarea principiului nemijlocirii și al continuității completului și garantează soluționarea cauzelor întrun termen rezonabil. ... ...
Sursa oficială ↗