Decizia ÎCCJ nr. 78/2025 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării 29. Prin Adresa nr. 56/III-5/2025 din data de 5 februarie 2025, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce în prealabil a reținut că instanța supremă a fost sesizată de o curte de apel învestită în calea ordinară de atac a apelului cu soluționarea în mod definitiv a acțiunii penale și care a pus în discuție din oficiu o problemă de drept asupra căreia Înalta Curte nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face, în prezent, obiectul unui asemenea recurs, a apreciat că soluționarea cauzei pe fond depinde de interpretarea normei cu privire la care se solicită dezlegarea, în contextul în care aceasta vizează încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, motiv pentru care a concluzionat că sesizarea este admisibilă. ... 30. Asupra fondului chestiunii de drept supuse dezlegării, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că întrebarea prealabilă se referă la stabilirea încadrării juridice a unei infracțiuni comise în formă continuată în situația în care unele acțiuni îmbracă forma-tip a infracțiunii, iar altele forma agravată (indiferent dacă această formă este reglementată în cadrul aceluiași text de lege sau ca infracțiune distinctă) și la identificarea legii aplicabile în ipoteza unei succesiuni de legi pe durata săvârșirii acțiunilor sau inacțiunilor care intră în conținutul infracțiunii continuate, a arătat, în raport cu dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal care definesc această unitate legală de infracțiuni, precum și „cu doctrina și practica de specialitate“ care „reține, în mod unanim, că omogenitatea juridică a conținuturilor de infracțiune realizate nu este incompatibilă cu reținerea în cadrul infracțiunii continuate a unor forme agravate sau atenuate ale aceleiași infracțiuni“, că, dacă o parte dintre actele materiale ale infracțiunii continuate de viol au fost comise înainte ca victima să aibă 18 ani, iar ultimele după împlinirea acestei vârste, este de neconceput ca o persoană care a săvârșit asemenea acte doar în perioada în care victima era minoră să răspundă penal pentru o infracțiune mai gravă decât persoana care a săvârșit astfel de acte înainte și după ce victima a devenit majoră, motiv pentru care încadrarea juridică a activității infracționale continuate se face în baza textului care incriminează forma cea mai gravă. ... 31. Referitor la legea penală aplicabilă, în cazul unei succesiuni de legi survenite în timpul săvârșirii acțiunilor sau inacțiunilor care intră în conținutul unei infracțiuni continuate, s-a menționat că principiul de bază, unanim recunoscut, este cel al aplicării legii în vigoare la data epuizării, adică data ultimei acțiuni sau inacțiuni, motiv pentru care dispozițiile legale în vigoare la data oricărei alte acțiuni sau inacțiuni nu pot fi analizate prin prisma principiului legii penale mai favorabile. ... 32. Totodată, făcându-se trimitere la Decizia de îndrumare nr. 10 din 25 aprilie 1963 a Plenului Tribunalului Suprem, prin care s-a statuat că „infracțiunile pentru care legea penală prevede anumite trăsături agravate nu constituie infracțiuni de sine stătătoare, în concurs cu infracțiunile de bază la care se referă, ci infracțiuni unice sancționate mai grav prin textele de lege care le reglementează“, s-a apreciat că o eventuală lipsă de omogenitate a actelor materiale, care pot diferenția faptic modalitatea de săvârșire a infracțiunii de viol, nu poate exclude caracterul său unic, cât timp trăsăturile de distincție dintre aceste acte nu sunt de natură a înlătura omogenitatea lor juridică de ansamblu și sunt completate, în același timp, prin unitatea de rezoluție și, ca atare, momentul epuizării infracțiunii continuate de viol coincide cu ultima acțiune, cu semnificația unei bariere în timp, care determină, la rândul ei, unicitatea infracțiunii de viol, cu toate componentele ei, comise în condiții tipice sau de agravare, de natură a influența fiecare la încadrarea juridică de ansamblu a faptei repetate, în raport cu dispozițiile legale în vigoare la data consumării ultimului act de execuție. ... 33. Astfel, având în vedere că actele de executare săvârșite sub imperiul legii anterioare nu pot fi analizate distinct de cele comise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2023, întrucât ar fi știrbită unitatea legală a infracțiunii continuate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că problema de drept supusă dezlegării trebuie să fie interpretată în sensul că, „în cazul infracțiunii de viol comise prin acțiuni cu caracter continuat, atât în perioada în care victima era minoră, cât și după ce a devenit majoră, încadrarea juridică de ansamblu a infracțiunii continuate trebuie stabilită în raport cu toate condițiile tipice sau de agravare în care au fost săvârșite acțiunile infracționale, în baza dispozițiilor legale în vigoare la data epuizării infracțiunii.“ ... ...