Decizia ÎCCJ nr. 47/2023 (HP)Punctul IV
Punctul IV
IV. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării
24. Prin Adresa nr. 517/C/1.230/III-5/2023 din data de 15 mai 2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce în prealabil a reținut că instanța supremă a fost sesizată de o curte de apel învestită, cu calea ordinară de atac a contestației, să soluționeze în mod definitiv etapa procedurii în cameră preliminară și care a pus în discuție din oficiu o problemă de drept asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face, în prezent, obiectul unui asemenea recurs, a apreciat că soluționarea cauzei pe fond nu depinde de interpretarea normei cu privire la care se solicită dezlegarea și nici nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept, motiv pentru care sesizarea nu îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. ...
25. Astfel, parchetul, raportându-se la problema de drept care face obiectul prezentei sesizări, respectiv nelegalitatea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și a anumitor probe ca o consecință a constatării pe cale incidentală a intervenirii prescripției răspunderii penale, inclusiv din perspectiva jurisprudenței Curții Constituționale, a arătat că dezlegarea acesteia nu influențează soluția ce ar urma să fie dată pe fondul cauzei, în condițiile în care, în exercitarea atribuțiilor sale, judecătorul de cameră preliminară nu antamează și nici nu dispune, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict, în sensul pronunțării vreuneia dintre soluțiile reglementate de art. 396 din Codul de procedură penală, ci este chemat doar să stabilească, în urma verificării eventualelor vicii de legalitate invocate, care sunt actele de urmărire penală pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată, precum și dacă actul de sesizare a instanței îndeplinește condițiile de formă și de fond prevăzute de art. 328 din Codul de procedură penală. ...
26. Având în vedere că judecătorul de cameră preliminară nu are aptitudinea funcțională de a dezlega raportul de drept penal substanțial, acesta nu poate să examineze nici incidența vreunuia dintre impedimentele de exercitare a acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, aspect ce ține de soluționarea procesului penal, atribut ce revine, după trimiterea în judecată, doar instanței care judecă cauza în fond, cu atât mai mult cu cât orice statuare asupra prescripției răspunderii penale implică și aprecieri de fond asupra încadrării juridice a faptei care face obiectul judecății, a datei de comitere și a persoanei care a săvârșit-o, constatarea existenței acestui impediment de procedură făcându-se numai după examinarea, pe baza probatoriului, a acestor chestiuni ce țin de temeinicia acuzației, ceea ce exclude reținerea, inclusiv pe cale incidentală, în procedura în cameră preliminară, a împlinirii termenului de prescripție, ca temei al nelegalității actelor de urmărire penală ori a rechizitoriului. ...
27. Drept urmare, s-a opinat că nu suntem în prezența unei veritabile chestiuni de drept care să necesite o dezlegare de principiu din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care problema de drept nu are un grad de dificultate care să necesite clarificarea printr-o hotărâre prealabilă, motiv pentru care se impune respingerea sesizării ca inadmisibilă. ... ...
Sursa oficială ↗