Decizia ÎCCJ nr. 4/2025 (RIL)Punctul IV

IV. Orientările jurisprudențiale divergente 16. Autorul sesizării a arătat că problema de drept care a creat practica judiciară divergentă vizează, în esență, posibilitatea acordării/recuperării diferențelor de drepturi de pensie la care face referire textul legal a cărui interpretare se solicită doar pentru ultimii 3 ani anteriori constatării diferențelor între sumele plătite și cele legal cuvenite, chiar dacă perioada totală în care drepturile de pensie au fost greșit stabilite și plătite este mai mare, iar prin acțiuni în justiție s-au solicitat diferențele pentru întreaga perioadă. ... 17. În acest sens a arătat că pe rolul instanțelor de judecată s-au aflat și se află permanent un număr considerabil de litigii în cadrul cărora se solicită, de către beneficiarii unui tip de pensii dintre cele reglementate de Legea nr. 263/2010, revizuirea pensiei și obligarea caselor teritoriale de pensii la plata diferențelor dintre pensia cuvenită, conform legii, și cea încasată, pentru perioade foarte variate, dintre care unele se încadrează în intervalul de timp la care face referire art. 107 alin. (2) din actul normativ menționat, iar altele îl depășesc. ... 18. Astfel, în practica judiciară s-au evidențiat trei opinii cu privire la problema de drept în discuție. ... 19. Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că textul legal în discuție face trimitere la regimul general al prescripției, așa cum este reglementat la un moment relevant într-o cauză, ceea ce face aplicabil regimul juridic al prescripției prevăzut de Decretul nr. 167/1958 sau de Codul civil. ... 20. În această opinie, dacă la momentul de la care se solicită plata diferențelor nu era în vigoare actualul Cod civil, se aplică, în completarea art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, prevederile Decretului nr. 167/1958, iar instanța de judecată trebuie să verifice din oficiu dacă este împlinit termenul de prescripție, însă numai pentru pretențiile anterioare datei de 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare actualul Cod civil. ... 21. Pentru pretențiile ulterioare acestei date sunt incidente dispozițiile art. 2.512 și 2.513 din Codul civil, iar prescripția nu poate fi invocată din oficiu de către instanță, putând fi opusă numai de cel în folosul căruia curge și numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. De asemenea, pârâtul are, potrivit art. 2.507-2.511 din Codul civil, posibilitatea de a renunța la prescripție. ... 22. Astfel, în situația în care casele teritoriale de pensii nu invocă excepția prescripției în termen, diferențele de drepturi de pensie se acordă și pentru o perioadă mai mare de 3 ani, anterioară constatării diferențelor. Dimpotrivă, dacă se invocă de către pârâtă excepția prescripției în condițiile impuse de Codul civil, drepturile de pensie se acordă doar pentru perioada celor 3 ani anteriori constatării diferențelor. ... 23. În sensul acestei orientări jurisprudențiale autorul sesizării a atașat memoriului de recurs în interesul legii decizii definitive pronunțate la nivelul curților de apel Alba Iulia, Constanța, Galați, Ploiești, Suceava, Oradea, Iași și Brașov. ... 24. Într-o a doua orientare jurisprudențială s-a reținut că art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 instituie un regim propriu al prescripției, derogatoriu de la dreptul comun, acordarea sau recuperarea sumelor neputând depăși termenul de 3 ani. ... 25. Întrucât Legea nr. 263/2010 are caracter special și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar actualul Cod civil, care a schimbat regimul juridic al prescripției, a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, deci ulterior, având în vedere și prevederile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 (referitoare la evenimentele legislative implicite care nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres), s-a apreciat că noul Cod civil nu ar putea modifica regimul prescripției instituit de textul în discuție, ce are caracter special. ... 26. În ilustrarea acestei orientări jurisprudențiale s-au atașat hotărâri judecătorești definitive pronunțate la nivelul curților de apel Pitești și Târgu Mureș. ... 27. A treia orientare jurisprudențială este în sensul că textul legal analizat instituie un termen imperativ de 3 ani în care se acordă sau se recuperează diferențele de drepturi de pensie rezultate din aplicarea primului alineat al art. 107 din Legea nr. 263/2010, ceea ce nu atrage regimul juridic al prescripției, întrucât norma legală face trimitere în mod expres doar la termenul general de prescripție, și nu la întreaga instituție a prescripției extinctive, vizează un rezultat concret (acordarea sau recuperarea sumelor), instituind și o regulă proprie privind calculul termenului (regresiv, începând de la data constatării diferențelor). ... 28. Norma legală menționată este imperativă și, în consecință, se apreciază că nu se poate deroga de la aceasta, acordarea sau recuperarea sumelor neputând depăși termenul de 3 ani calculat din oficiu, regresiv, de la data constatării diferențelor. ... 29. Dispozițiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 reglementează chestiuni de interes general cu efect asupra bugetului de asigurări sociale, iar nu doar raporturi dintre particulari, astfel încât menținerea caracterului de ordine publică al normelor care reglementează prescripția în materia asigurărilor sociale de stat este pe deplin justificată. ... 30. Formularea textului legal supus interpretării a rămas aceeași încă de la momentul în care prescripția era calificată ca fiind o instituție juridică de ordine publică ale cărei norme trebuiau aplicate din oficiu. Menținerea acestei dispoziții în vigoare cu aceeași formulare și după intrarea în vigoare a noului Cod civil, care modifică regimul juridic al prescripției, fără însă ca reglementarea în discuție să conțină dispoziții distincte nici în privința duratei termenului de prescripție și nici a momentului de la care acesta începe să curgă, are scopul de a prelua regimul instituit de vechea reglementare în materie de prescripție, în aplicarea căruia dispoziția a fost adoptată în această formă. ... 31. În aplicarea regulii conform căreia prescripția trebuie aplicată din oficiu, textul normei indică nu doar momentul de la care termenul de prescripție pentru plata diferențelor de sume începe să curgă, astfel cum sunt dispozițiile de drept comun ale art. 2.526 din Codul civil, ci și perioada pentru care diferențele se acordă. ... 32. Norma în discuție se aplică independent de modalitatea în care dreptul la acordarea diferențelor este recunoscut, respectiv din oficiu ori prin dispoziția instanței, sau de invocarea sau neinvocarea prescripției de către debitor și exclude, prin chiar conținutul ei, posibilitatea renunțării de către debitor la beneficiul împlinirii termenului de prescripție ori al termenului scurs, pentru prescripția începută și neîmplinită. ... 33. În ilustrarea acestei orientări jurisprudențiale s-au atașat hotărâri judecătorești definitive pronunțate la nivelul curților de apel Alba Iulia, Constanța, Iași, Ploiești și Suceava. ... ...