Decizia CCR nr. 700/2016Punctul 5

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 221 alin. (3) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei, precum şi prevederile art. 7 privind legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele de claritate şi previzibilitate a legii. Arată că, întrucât obiectul juridic principal al art. 221 alin. (3) din Codul penal nu este libertatea sexuală, ci dezvoltarea morală a minorului, neclaritatea textului de lege criticat constă în aceea că legiuitorul nu a precizat dacă fapta constituie infracţiune chiar şi atunci când valoarea socială ocrotită de norma penală nu este afectată. Consideră că este necesară intervenţia legiuitorului pentru a prevedea, în mod expres, că fapta constituie infracţiune numai atunci când dezvoltarea minorului este pusă în pericol. Altfel, ar însemna că şi un act sexual săvârşit de părinţi în prezenţa copilului de numai câteva luni constituie infracţiune, întrucât legea nu face nicio distincţie. Arată că principiul legalităţii incriminării este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, care este consacrat legislativ atât pe plan intern, cât şi în art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Menţionează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru ca o faptă să fie considerată ca fiind prevăzută de lege nu este suficientă existenţa unei norme juridice formale care să sancţioneze un anume comportament, ci este necesar ca legea să fie previzibilă, ceea ce implică formularea acesteia în astfel de termeni şi condiţii încât orice persoană să îi poată anticipa efectele (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Marii Britanii, şi Hotărârea din 29 octombrie 1992, pronunţată în Cauza Open Door şi Dublin Well Woman împotriva Irlandei). Cu alte cuvinte, pentru ca o normă juridică să poată fi considerată „lege“ în sensul Convenţiei, este necesar ca aceasta să fie elaborată în termeni suficient de clari şi precişi pentru ca situaţiile în care se va aplica şi consecinţele pe care le va produce aplicarea sa să fie previzibile. Gradul de previzibilitate a legii trebuie apreciat în lumina experienţei juridice ordinare, întrucât norma legală se adresează tuturor persoanelor, şi nu doar celor care au pregătire juridică superioară. ...