Decizia CCR nr. 646/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că sunt neconstituţionale prevederile art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865 în măsura în care permit procurorului un exerciţiu abuziv, o injustă abatere de la prevederile Constituţiei şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că, în cauză, reprezentatul Ministerului Public a introdus în mod discreţionar apel împotriva hotărârii primei instanţe, deşi la fond procurorul pusese concluzii în acord cu cele susţinute de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată. Autorii excepţiei precizează că, în opinia lor, această contradicţie dintre doi reprezentanţi aparţinând aceluiaşi parchet denotă o conduită oscilantă, culpabilă, abuzivă, incompatibilă cu rolul procurorului şi cu încrederea pe care statul şi cetăţenii i-au acordat-o. Mai arată că Ministerul Public este dator să asigure şi să apere justul echilibru între drepturile cetăţeanului şi interesele generale pe care statul se prezumă că le întruchipează. Or, în procesele de expropriere, rolul său nu este acela de a reprezenta interesele expropriatorului, ci de a veghea ca exproprierea să se facă în condiţiile limitative şi restrictive prevăzute de Constituţie şi lege. Arată că apelul Ministerului Public este inadmisibil, fiind făcut împotriva unei hotărâri judecătoreşti care a decis în sensul concluziilor puse de reprezentantul său. Precizează că, deşi Ministerul Public are o condiţie specială, calitatea sa procesuală fiindu-i conferită de legiuitor, trebuie totuşi să justifice un interes legal şi legitim, care, în acest caz, nu există.