Decizia CCR nr. 596/2016Paragraful 10

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că, prin componenţa comisiei de cercetare a averilor, formată din doi judecători de la curtea de apel, desemnaţi de preşedintele acesteia, dintre care unul în calitate de preşedinte, şi un procuror de la parchetul care funcţionează pe lângă curtea de apel, desemnat de prim-procurorul acestui parchet, se încalcă principiul imparţialităţii justiţiei. Astfel, sesizarea instanţei de contencios administrativ, dacă se constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părţi din avere sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat este realizată de comisia de cercetare compusă din doi judecători de la aceeaşi curte de apel, cu alte cuvinte de colegii judecătorului care se va pronunţa asupra sesizării. În consecinţă, atât judecătorii din cadrul comisiei de cercetare a averilor, cât şi judecătorul fondului sunt chemaţi să se pronunţe asupra aceluiaşi aspect. De asemenea, pentru a nu fi încălcat principiul unicităţii justiţiei, este necesar ca judecătorii să nu se afle şi în afara şi înăuntrul sistemului judiciar, influenţând într-o dublă ipostază desfăşurarea unei cauze: prin sesizare şi prin soluţionare. Totodată, ordonanţa motivată a comisiei de cercetare a averilor nu este un simplu act de sesizare, ci produce o serie de efecte negative pentru persoana cercetată: aceasta este supusă unei proceduri judiciare îndelungate, îi pot fi indisponibilizate bunurile, expunându-se, în final, unor sancţiuni grave. Din acest punct de vedere, procedura controlului averilor este o procedură penală, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, un judecător este chemat să se pronunţe asupra unei ordonanţe pronunţate de doi judecători. Mai mult, legea foloseşte aceeaşi terminologie pentru a desemna operaţiunea prin care se pronunţă atât comisia de cercetare a averilor, cât şi instanţa de judecată: constatarea că dobândirea averii este nejustificată. În aceste condiţii nu există deosebiri între comisie, ca organ cu activitate jurisdicţională şi instanţa de judecată.