Decizia CCR nr. 558/2016Paragraful 28

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, care fac parte din Capitolul VII al ordonanţei menţionate, intitulat "Protecţia utilizatorilor", stabilesc obligaţia furnizorului de serviciu universal de a supune aprobării autorităţii de reglementare, într-un termen stabilit de aceasta, regulile aplicabile serviciilor poştale din sfera serviciului universal pe care are obligaţia să le presteze. Astfel cum stabileşte art. 2 lit. q) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, furnizorul universal este orice furnizor de servicii poştale care prestează unul sau mai multe servicii poştale din sfera serviciului universal, în zona şi în condiţiile speciale stabilite de autoritatea de reglementare, şi care este desemnat în acest sens de aceasta. Faţă de critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate vizând presupusa imprecizie a sintagmei "într-un termen stabilit de aceasta", (autoritatea de reglementare) din cuprinsul art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere natura juridică specifică a regulilor aplicabile serviciilor poştale din sfera serviciului universal. Astfel, aceste reguli se supun aprobării autorităţii de reglementare, contribuind la asigurarea cadrului de reglementare a prestării serviciilor poştale, fără a avea însă un caracter general, universal, specific reglementărilor de forţa juridică a legii. De asemenea, prevederile de lege criticate stabilesc că, în cazul în care apreciază că regulile propuse sunt nesatisfăcătoare din punct de vedere tehnic sau al protecţiei utilizatorilor ori contravin prevederilor legale, înţelegerilor internaţionale la care România este parte sau regulilor minime obligatorii stabilite potrivit alin. (2) , autoritatea de reglementare poate solicita modificarea corespunzătoare a acestor reguli, iar furnizorii de servicii poştale sunt obligaţi să opereze modificările cerute. Prin conţinutul lor, aceste reguli contribuie, aşadar, la asigurarea cadrului unitar, specific funcţionării fiecărui furnizor de serviciu universal. În aceste condiţii, Curtea constată că normele de lege criticate nu pot fi caracterizate ca imprecise, ci, dimpotrivă, dau expresie liberului acces al persoanelor de drept public sau de drept privat la activitatea de furnizare a serviciilor poştale, în limitele şi în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare, potrivit legii.