Decizia CCR nr. 518/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că aplicarea în cazul preşedinţilor consiliilor judeţene, aleşi prin vot direct, a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, care prevăd interdicţia desfăşurării activităţii în exercitarea căreia a fost săvârşită fapta, este neconstituţională. Se susţine că noţiunea de "activitate" din cuprinsul textului criticat este nedefinită în legislaţia în vigoare şi mult prea generală, putând include activitatea desfăşurată de preşedinţii consiliilor judeţene, care însă exercită respectiva activitate ca urmare a învestirii lor cu un mandat de drept public acordat de alegători. Totodată, autorul susţine că obligaţia reglementată prin textul criticat poate fi dispusă, în cursul urmării penale, doar de procuror, unul dintre membrii autorităţii judecătoreşti, pe baza unor suspiciuni rezonabile, şi nici măcar pe baza unor indicii temeinice, în acest fel putând fi întreruptă exercitarea unui mandat de drept public, pe care cel ales este mandatat să-l exercite, în condiţiile în care autonomia locală nu se poate realiza, în mod democratic, decât prin organele reprezentative. Se arată că o astfel de împiedicare, prin aplicarea prevederilor art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, a mandatului dat de alegători, încalcă grav voinţa acestora, situându-se în afara cadrului democratic pe care îl implică votul liber exprimat şi contravine reglementărilor imperative ce guvernează, conform legii administraţiei publice locale, modul de suspendare sau de încetare a mandatului. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 799 din 3 iulie 2008.