Decizia CCR nr. 261/2016Paragraful 27

CCR · decizie de neconstituționalitate · 05.05.2016 · dosar 157D/2016
Paragraful 27
22. Referitor la durata suspendării, Curtea constată că măsura poate fi dispusă oricând pe perioada desfăşurării procedurii de cercetare disciplinară şi pentru toată durata în care se efectuează această procedură. Deşi dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 nu prevăd un termen expres pentru care poate fi dispusă suspendarea, art. 252 alin. (1) din acelaşi act normativ stabileşte că "angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei." Prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012 referitoare la recursurile în interesul legii declarate de Avocatul Poporului şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la "calcularea termenului de 30 de zile în care trebuie aplicată sancţiunea disciplinară conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, respectiv momentul de la care începe să curgă acest termen", decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 5 decembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursurile în interesul legii a stabilit că "momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii". Aşa fiind, Curtea reţine că, pentru a avea eficienţă sub aspectul dreptului angajatorului de a sancţiona disciplinar salariatul, procedura cercetării disciplinare trebuie să se desfăşoare în intervalul de 6 luni de la data săvârşirii faptei, astfel că suspendarea contractului de muncă având ca temei art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 nu ar putea fi dispusă decât în acest interval de timp şi pentru o perioadă care nu ar putea depăşi cel mult 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Sursa oficială ↗