Decizia CCR nr. 814/2015Paragraful 17

13. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În privinţa pretinsei încălcări a art. 16 din Constituţie arată că salariaţii se află într-o situaţie diferită faţă de salariaţii-lideri sindicali, întrucât numai aceştia din urmă contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor. Astfel, salariaţii-lideri sindicali pot întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiuni în justiţie, în numele membrilor de sindicat, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Aşadar, prin specificul atribuţiilor lor, aceştia constituie un puternic factor de echilibru economic şi social, capabil să asigure îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de viaţă ale membrilor de sindicat. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 107 din 1 noiembrie 1995 şi nr. 14 din 22 ianuarie 2013) şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârile din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, din 8 iunie 1976, pronunţată în Cauza Engel şi alţii împotriva Olandei, sau din 28 noiembrie 1984, pronunţată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei). În aceste condiţii nu se poate susţine nici încălcarea art. 41 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât Codul muncii prevede numeroase garanţii, menite să împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importantă este stricta reglementare a condiţiilor de încetare a contractului individual de muncă în urma manifestării unilaterale de voinţă a angajatorului. Prevederile de lege criticate trebuie coroborate cu art. 220 alin. (2) din Codul muncii şi cu cele ale art. 10 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi, ca urmare, protecţia liderilor sindicali nu este absolută, concedierea acestora fiind posibilă în toate celelalte cazuri prevăzute de Codul muncii (pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de această persoană - art. 61 şi 65). De altfel, în art. 24 lit. a) din Carta socială europeană revizuită se prevede posibilitatea concedierii salariaţilor pentru "un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului". Totodată, persoanele care exercită funcţii eligibile într-un organism sindical sunt remunerate pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, prevăzute la art. 223 din Codul muncii, şi anume apărarea şi promovarea intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale salariaţilor.