Decizia CCR nr. 639/2015Paragraful 8

5. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie invocă, în preambulul motivării acestei excepţii, mai multe texte constituţionale, respectiv art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 53 din Legea fundamentală, însă motivarea se referă doar la art. 16, susţinându-se, în esenţă, că minorii ar fi discriminaţi faţă de majori, pe motiv că majorii au acces la calea recursului în casaţie cu privire la legalitatea pedepsei, pe când minorii nu au acces în ceea ce priveşte legalitatea măsurii educative. Se porneşte, însă, de la premisa greşită că majorii ar fi în aceeaşi situaţie cu minorii. Din punct de vedere al dreptului substanţial, majorii nu sunt în aceeaşi situaţie cu minorii tocmai pentru că faţă de majori se pot aplica pedepse, pe când faţă de minori nu se pot aplica pedepse, putându-se lua numai măsuri educative. Prin urmare, din punct de vedere al consecinţelor pe care legea penală le prevede pentru minori în cazul săvârşirii de infracţiuni, aceştia se află într-o situaţie juridică care este, în mod evident, mai favorabilă faţă de cea în care se găsesc majorii. Situaţia juridică fiind diferită, în sensul că minorii sunt, deja, din punct de vedere al dreptului substanţial, într-o situaţie mai favorabilă, atunci şi tratamentul juridic poate fi diferenţiat din punct de vedere al dreptului procesual. Mai arată că, prin Decizia nr. 424 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 21 august 2015, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la un text din legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, text care prevedea abrogarea unor cazuri de recurs în casaţie, reţinând că restrângerea de către legiuitor atât a titularilor, cât şi a hotărârilor care pot fi supuse recursului în casaţie este justificată de finalitatea instituţiei, aceea de a supune aprecierii instanţei supreme conformitatea hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, şi de scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea noului Cod de procedură penală, respectiv degrevarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, stabilirea cazurilor de recurs în casaţie este o opţiune a legiuitorului. Reprezentantul Ministerului Public solicită, în această teză subsidiară, respingerea excepţiei ca nefondată.