Decizia ÎCCJ nr. 30/2024 (HP)Punctul IX

IX. Punctul de vedere exprimat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară, este în sensul că sesizarea instanței este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate cerute de lege. 99. Din analiza încheierii rezultă că solicitarea aparține unei instanțe (curte de apel) învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță. ... 100. Din verificările efectuate s-a constatat că problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a făcut și nu face obiectul niciunui recurs în interesul legii și nici al unei hotărâri prealabile. ... 101. De asemenea, este îndeplinită condiția ca de chestiunea de drept să depindă soluționarea cauzei în ultimă instanță, deoarece, în funcție de modul de interpretare a dispozițiilor legale anterior menționate, poate fi dispusă sau nu o soluție de încetare a procesului penal în baza retragerii plângerii. ... 102. Referitor la îndeplinirea condiției existenței unei chestiuni de drept susceptibile a fi soluționată în mod diferit de instanțe se constată că sesizarea astfel formulată, deși prezintă aparența unei chestiuni de drept esențiale (întrucât de lămurirea acesteia depinde soluționarea cauzei pe fond), aptă a primi o dezlegare de principiu, nu reprezintă o chestiune de drept veritabilă și nu are nivelul de dificultate care să permită a se recurge la procedura hotărârii prealabile, normele supuse interpretării fiind clare, astfel încât rezolvarea problemei de drept poate fi dedusă cu ușurință. ... 103. Or, ca regulă generală, prevederile art. 157 alin. (1) din Codul penal și ale art. 295 alin. (1) din Codul de procedură penală condiționează posibilitatea procurorului de a pune în mișcare acțiunea penală de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. ... 104. În raport cu consecințele pe planul răspunderii penale și al desfășurării procesului penal, instituția plângerii prealabile se înfățișează atât ca o condiție de pedepsibilitate, cât și ca o condiție de procedibilitate. ... 105. Cu titlu de excepție, în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitatea de exercițiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu conform art. 157 alin. (4) din Codul penal. ... 106. Corelativ, art. 289 alin. (8) teza finală din Codul de procedură penală impune ca, în cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviințează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală să fie făcută din oficiu. ... 107. Pentru același raționament, al evitării unei acțiuni vătămătoare intereselor unui minor sau incapabil din partea reprezentantului său legal, în cazul în care făptuitorul este acesta din urmă, termenul de depunere a plângerii începe să curgă de la data numirii unui nou reprezentant legal [art. 296 alin. (3) din Codul de procedură penală]. ... 108. Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că sesizarea are loc din oficiu, iar, ulterior, punerea în mișcare a acțiunii penale poate fi făcută și din oficiu în situația în care fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită împotriva unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu ori cu capacitatea de exercițiu restrânsă. ... 109. Cu titlu de excepție, în cazul infracțiunii de „violență în familie“, prevăzută de art. 199 alin. (1) și (2) raportat la art. 193 și 196 din Codul penal, punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu nu este condiționată de calitatea de minor sau de incapabil a persoanei vătămate. ... 110. Analiza dispozițiilor art. 157, 193, 196 și 199 din Codul penal relevă că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate ori din oficiu, fără a preciza însă dacă cele două moduri de sesizare pot coexista simultan în aceeași cauză. ... 111. Conform dispozițiilor art. 292 din Codul de procedură penală, organele de urmărire penală se sesizează din oficiu, dacă află că s-a săvârșit o infracțiune pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289-291 din același cod. ... 112. Din interpretarea gramaticală a acestui text de lege reiese că posibilitatea organelor de urmărire penală de a se sesiza din oficiu se rezumă la situația în care acestea au aflat de săvârșirea unei infracțiuni pe orice altă cale ce excedează sferei unei plângeri ori a unui denunț, care să întrunească condițiile de valabilitate. ... 113. Chiar dacă plângerea prealabilă nu este expres menționată în articolul de mai sus, acest fapt nu poate conduce la concluzia că norma nu este aplicabilă și acestei modalități de sesizare, în condițiile în care plângerea prealabilă este o variantă specială a plângerii. ... 114. Având în vedere trimiterea pe care art. 295 alin. (3) din Codul de procedură penală o face la dispozițiile art. 289 alin. (1) , (6) și (8) din Codul de procedură penală, se constată că sunt prevăzute aceleași condiții de fond și de formă în ceea ce privește cele două modalități de sesizare a organelor judiciare, cu excepțiile privitoare la termen și la formularea prin substituți procesuali. ... 115. Dispozițiile art. 292 din Codul de procedură penală au caracter de normă generală, aplicabilă și instituției plângerii prealabile, în condițiile în care Codul de procedură penală nu instituie reguli speciale pentru sesizarea din oficiu în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea plângerii prealabile. ... 116. Deci, împrumutând toate atributele plângerii, existența unei plângeri prealabile care îndeplinește condițiile de fond și formă, fiind depusă în termenele prevăzute de dispozițiile art. 296 din Codul de procedură penală, nu se poate circumscrie noțiunii de orice altă cale, prevăzută de dispozițiile art. 292 din Codul de procedură penală. ... 117. Mai mult, chiar dacă în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate principiul fundamental avut în vedere de legiuitor este cel al disponibilității, în cazul excepțiilor mai sus menționate funcționează atât principiul disponibilității, cât și cel al oficialității. ... 118. Cu toate acestea, voința legiuitorului este însă evidentă în a da eficiență principiului disponibilității în ambele situații, având în vedere că și pentru cazul excepțional în care urmărirea penală a fost pusă în mișcare din oficiu s-a prevăzut posibilitatea retragerii plângerii prealabile. ... 119. Un argument suplimentar în acest sens îl constituie și restrângerea posibilității aplicării în totalitate a principiului oficialității în cazul victimelor apărate de Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011; România a optat pentru ratificarea cu rezerve a acesteia, în sensul de a nu aplica sau de a aplica doar în cazuri sau condiții specifice dispozițiile formulate, între altele, la art. 55 alin. (1) cu privire la art. 35 (violența fizică) referitor la infracțiunile minore. ... 120. În plus, s-a apreciat ca necesară și observarea Deciziei nr. 11 din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care își menține valabilitatea raționamentului juridic cu privire la această problemă de drept și după modificarea legislativă a art. 199 alin. (2) din Codul penal, care a condus la încetarea efectelor sale. ... 121. Astfel, din considerentele acesteia rezultă fără echivoc faptul că, analizând instituțiile de drept incidente în cazul manifestării de voință a părților de a cere înlăturarea răspunderii penale, Înalta Curte de Casație și Justiție a identificat strict două situații, după cum acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu sau la plângerea prealabilă. Așadar, instanța supremă nu a considerat posibilă situația existenței unei plângeri prealabile, aptă să conducă la punerea în mișcare a acțiunii penale, urmată de punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu. ... 122. Pentru toate argumentele menționate, punerea în mișcare a acțiunii penale poate fi făcută din oficiu doar în situația în care interesele persoanelor vulnerabile nu au fost apărate de reprezentanții lor legali prin formularea/încuviințarea unei plângeri prealabile, nu și în cazul în care a fost formulată, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, o plângere prealabilă în aceeași cauză. ... 123. În altă ordine de idei, deși întrebarea prealabilă adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează posibilitatea coexistenței în cadrul aceleiași cauze penale atât a unei plângeri prealabile, aptă să conducă la declanșarea procesului penal, cât și a unei sesizări din oficiu, urmată de punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu, din considerentele instanței de sesizare rezultă că, în realitate, scopul urmărit este acela al stabilirii efectelor retragerii plângerii prealabile, prin prisma dispozițiilor art. 158 alin. (4) din Codul penal. ... 124. Instanța de sesizare a arătat că este necesară extinderea efectelor prevederilor art. 158 alin. (4) din Codul penal, care condiționează retragerea plângerii prealabile de însușirea acesteia de către procuror și în situația în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală din oficiu, deși exista o plângere legal formulată în cauză. ... 125. În raport cu modul în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, se poate ajunge la aplicarea unui regim diferit în cauze care nu se deosebesc în mod obiectiv, nefiind astfel respectat interesul persoanelor vătămate aflate într-o poziție vulnerabilă. ... 126. Se poate observa însă că prezenta solicitare tinde la o extindere a prevederilor art. 158 alin. (4) din Codul penal, în mod indirect, prin punerea în mișcare a acțiunii penale în cauzele în care a fost formulată în mod legal o plângere prealabilă. ... 127. Se poate ajunge, fără o intervenție directă a legiuitorului principal sau secundar, la limitarea principiului disponibilității, principiu de bază în cazul instituției plângerii prealabile. ... 128. Astfel, cu toate că protecția acestor persoane este incompletă, fiind lăsată la latitudinea reprezentanților legali posibilitatea retragerii plângerii, fără o cenzură a organelor judiciare, în cazul în care acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare din oficiu, o astfel de completare nu poate fi realizată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismul juridic de unificare a practicii judiciare, reglementat de art. 475 din Codul de procedură penală, care are ca obiectiv preîntâmpinarea unei practici neunitare în aplicarea și interpretarea legii de către instanțele judecătorești, întrucât excedează nu numai obiectului unei sesizări de dezlegare a unei probleme de drept, ci și prerogativelor instanței supreme, consacrate de art. 126 alin. (3) din Constituția României, republicată. ... ...