Decizia CCR nr. 137/2014Paragraful 23

În motivarea excepţiei se mai arată că prevederile criticate încalcă flagrant dispoziţiile constituţionale care consacră şi garantează dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului, în condiţiile în care persoanele îndreptăţite la despăgubiri sunt titulare ale unui drept de creanţă, care, în accepţiunea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constituie un "bun", astfel încât acestea pot pretinde că au cel puţin "o speranţă legitimă" de a redobândi efectiv dreptul de proprietate. Totodată, se mai susţine că dificultăţile întâmpinate de autorităţile publice în soluţionarea numărului mare de cereri întemeiate pe Legea nr. 9/1998 nu poate reprezenta o cauză de exonerare a obligaţiilor acestora, iar depăşirea oricărui termen rezonabil în soluţionarea unor astfel de cereri duce la însăşi negarea dreptului de proprietate.