DECIZIE 5486/2022Punctul II

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanții X și X au solicitat anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 1.183/2021 și Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021, în privința dispozițiilor din anexe care condiționează participarea la diverse activități de vaccinare/imunizare/testare, precum și suspendarea executării dispozițiilor din anexele Hotărârii Guvernului nr. 1.183/2021 și Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021, care condiționează participarea la diverse activități de vaccinare/imunizare/testare, până la data soluționării definitive a acțiunii în anulare. Prin sentința atacată, acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, pârâții Guvernul României și Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență, precum și petentul Ministerul Afacerilor Interne prin Direcția generală juridică formulând recurs împotriva acestei hotărâri. Recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României este exercitat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru declararea căii de atac. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare“, acesta urmând a fi calculat, în raport cu dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere, așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește“. Totodată, conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut. În cauză, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii, aflată la fila 179 din dosarul de fond, sentința atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 13 decembrie 2021, iar calea de atac a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 7 ianuarie 2022, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe fila 26 din dosarul de recurs, prin urmare, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege. Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din Codul de procedură civilă. Termenul de decădere poate suporta, așadar, o repunere în termen în condițiile art. 186 din Codul de procedură civilă, iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării, și într-un interval de timp de la data încetării acestora, însă în speță recurentul-pârât nu a formulat o astfel de cerere. Cum în speță recurentul-pârât nu a formulat cerere de repunere în termen, pentru a opera această instituție, se constată că recursul este tardiv, fiind depus în afara termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne prin Direcția generală juridică urmează a fi respins ca neavenit. Potrivit art. 67 alin. (4) din Codul de procedură civilă, „Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond“. Cum recursul formulat de către pârâtul Guvernul României urmează a fi respins ca tardiv formulat, devin incidente dispozițiile anterior citate, recursul formulat de către Ministerul Afacerilor Interne prin Direcția generală juridică fiind neavenit, urmând a fi respins ca atare. Recursul pârâtului Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență urmează a fi respins ca nefondat pentru considerentele ce succedă. Recurentul-pârât Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență și-a întemeiat criticile de nelegalitate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat, în esență, anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 1.183/2021 și Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021. Înalta Curte constată că, prin Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență din 8.11.2021, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a propus prelungirea stării de alertă pe întreg teritoriul național, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 9.11.2021, fiind indicate și măsurile de prevenție propuse a fi adoptate de la această dată. Art. 3 din această hotărâre stabilește că: „Măsurile propuse în prezenta hotărâre produc efecte doar în situația aprobării lor prin acte normative ale Guvernului sau, după caz, ale conducătorilor ministerelor sau organelor administrației publice centrale.“ Prin Hotărârea Guvernului nr. 1.183/2021 s-a dispus prelungirea stării de alertă pe teritoriul României, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 9.11.2021, fiind stabilite, totodată, măsurile de prevenire și control al infecțiilor cu coronavirusul SARS-CoV-2, condițiile concrete de aplicare și destinatarii acestor măsuri, precum și instituțiile și autoritățile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor. Așa cum se poate decela cu ușurință din cuprinsul său, Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021 conține doar o propunere de măsuri, nefiind producătoare de efecte juridice prin ea însăși, aspect menționat expres la art. 3 din aceasta. Amintește Înalta Curte că, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6) , și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății“. Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021, atacată în speță, reprezintă, așa cum s-a arătat și anterior, o propunere, fiind emisă pe traseul de adoptare al Hotărârii nr. 1.183/2021 din 8 noiembrie 2021 a Guvernului României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1070 din 8 noiembrie 2021. În aceste condiții, legalitatea Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021 nu poate fi analizată în mod similar analizei legalității unui act administrativ, ci, așa cum corect a reținut judecătorul fondului, doar în contextul în care ea este privită ca o operațiune administrativă ce stă la baza Hotărârii Guvernului nr. 1.183/2021, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Față de dispozițiile legale anterior menționate, criticile aduse de recurentul-pârât sentinței primei instanțe, legate de aplicarea în mod greșit a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în contextul neanalizării actului atacat în sine, precum și susținerile privind legalitatea actului și lipsa discriminării sunt lipsite de relevanță, urmând a fi respinse de instanța de control judiciar. Nu pot fi primite nici alegațiile privind nerespectarea art. 42 alin. (1) pct. 13 din Codul de procedură civilă, prin intermediul cărora se susține că instanța care a soluționat cauza în fond avea obligația, în virtutea rolului activ, de a se abține, având în vedere practica constantă a completului de judecată de a anula hotărârile Comitetului Național pentru Situații de Urgență privind instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor pentru apărarea sănătății publice. Amintește Înalta Curte că dispozițiile art. 41 și următoarele din Codul de procedură civilă reglementează atât cazurile de incompatibilitate, cât și modalitățile procedurale de verificare a acestora, sens în care reținem cu prioritate că legiuitorul a înțeles să facă distincție atât între cazurile de incompatibilitate absolută (art. 41 din Codul de procedură civilă) și cele de incompatibilitate relativă (art. 42 din Codul de procedură civilă), cât și între abținere și recuzare ca modalități de invocare a acestor cazuri. În raport cu criticile concrete ale recurentului-pârât, se constată că se invocă un caz de incompatibilitate relativă [art. 42 alin. (1) pct. 13 din Codul de procedură civilă], situație în care partea care apreciază că există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului are posibilitatea procedurală recunoscută de art. 44 din Codul de procedură civilă de a formula o cerere de recuzare. Atât timp cât legiuitorul a reglementat atât cazurile de incompatibilitate, cât și mijloace procedurale eficiente de invocare și verificare a acestora, nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că instanța, în virtutea rolului activ, avea obligația să se abțină de la soluționarea cauzei. Sensul dispozițiilor legale anterior indicate este tocmai acela ca un caz de incompatibilitate relativă să fie invocat de parte doar înainte de începerea oricăror dezbateri/până la închiderea dezbaterilor, acesta neputând fi invocat direct în calea de atac. Doar cazurile de incompatibilitate absolută, prevăzute de art. 41 din Codul de procedură civilă, pot fi invocate în orice stare a pricinii, conform art. 45 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, susținerile recurentului ignoră opțiunea legiuitorului cu privire la modalități și termene procedurale, opțiune justificată de distincția între cauzele de incompatibilitate absolute și relative. În considerarea argumentelor expuse anterior, Înalta Curte reține că partea interesată nu a formulat în termenul prevăzut de lege o cerere de recuzare prin care să valorifice cazul de incompatibilitate relativă, deși, astfel cum susține în cuprinsul cererii de recurs, cunoștea motivele de la debutul procesului în fața instanței de fond. Cum recurentul-pârât nu a optat pentru procedura recuzării judecătorului în fața primei instanțe, având în vedere dispozițiile art. 44 și 45 din Codul de procedură civilă, instanța de control judiciar constată că aceste elemente nu pot fi invocate direct în calea de atac a recursului. ... 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Guvernul României și ca neavenit recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne prin Direcția generală juridică și totodată va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență ca nefondat. ... ...