Decizia ÎCCJ nr. 70/2022 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării 55. Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută, aceea de a pronunța o decizie interpretativă de principiu în scopul de a preîntâmpina apariția unei practici judiciare neunitare la nivel național, se impune, în primul rând, evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanțelor care o generează, cât și a condițiilor care permit declanșarea mecanismului de interpretare. ... 56. Aceasta presupune verificarea îndeplinirii simultane a tuturor condițiilor prevăzute pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, cerințe extrase din dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă și care pot fi enunțate astfel: – existența unei cauze în curs de judecată în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; ... – Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 57. Reținând că primele două aspecte de admisibilitate, legate de titularul sesizării și stadiul soluționării pricinii în care a fost promovată sesizarea, sunt îndeplinite, în privința condiției ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o chestiune de drept, care să justifice declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, se evidențiază o serie de neregularități de natură a contura concluzia neîndeplinirii acesteia. ... 58. Astfel, referitor la cerința ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept, obiect al unei sesizări, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut în jurisprudența sa că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“, aceasta fiind supusă unei evaluări în concret, din partea instanței supreme, raportat la elementele care legitimează, în aprecierea instanței de trimitere, declanșarea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile. ... 59. Așa cum s-a arătat și în doctrină, pentru a fi justificată intervenția instanței supreme în scopul preîntâmpinării unei jurisprudențe neunitare, este necesar ca respectiva chestiune de drept să releve aspecte dificile și controversate de interpretare, date de neclaritatea normei, de caracterul incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni deopotrivă de justificate față de imprecizia redactării textului legal. ... 60. În jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această cerință s-a statuat constant că în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (de exemplu, Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017; Decizia nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018). ... 61. Prin urmare, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare sau că și-ar putea extinde efectele după data abrogării lui (prin ultraactivitate). Obiectul procedurii îl reprezintă astfel o normă de drept, un text de lege care, pe baza interpretării printr-o argumentație juridică adecvată, consistentă poate primi înțelesuri și aplicări deopotrivă divergente în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară. ... 62. Relevante devin, sub acest aspect, circumstanțele care au justificat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu problema de drept semnalată. ... 63. Astfel, autorul sesizării a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului și a apreciat că pentru soluționarea excepției inadmisibilității recursului este necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța o hotărâre prealabilă, sub aspectul lămuririi modului de interpretare a dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) , art. 125 și ale art. 651 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă de care depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât calificarea juridică a acțiunii în constatare de față ca fiind una de drept comun sau dimpotrivă, una în materia executării silite determină admisibilitatea căii extraordinare de atac a recursului. ... 64. Circumstanțele factuale ale cauzei sunt caracterizate prin faptul că, în speță, creditorul a declanșat procedura de executare silită, însă, anterior realizării integrale a obligației din titlul executoriu, executorul judecătoresc a constatat incidența unei cauze de încetare a executării silite. ... 65. Instanța de trimitere arată, referitor la obiectul cauzei cu care este învestită, că „De lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) , art. 125 și art. 651 din Codul de procedură civilă depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât calificarea juridică a acțiunii în constatare de față ca fiind una de drept comun sau, dimpotrivă, una în materia executării silite determină admisibilitatea căii extraordinare de atac a recursului și, prin urmare, subsecvent, prerogativa instanței de control judiciar de a evalua jurisdicțional dezlegările date de instanțele de fond în etapele procesuale anterioare. Problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre; de asemenea, cauzele de această natură, ce pun în discuție prescriptibilitatea dreptului de a obține executarea silită, au, de principiu, ca obiect contestații la executare, astfel că nu ajung pe rolul instanței supreme, fiind soluționate definitiv în fața tribunalelor; practica judiciară consultată nu este însă una bogată și nici relevantă în privința chestiunii puse în discuție, calificarea juridică concretă a unei astfel de acțiuni în constatare nefiind efectiv abordată și nici analizată ca atare de instanțe“. ... 66. În același timp, în dezvoltarea punctului său de vedere, instanța de trimitere precizează că „Prescripția dreptului de a obține executarea silită este reglementată în capitolul V, titlul I al cărții a V-a «Despre executarea silită» a Codului de procedură civilă, fiind un incident în cursul executării silite, ce se invocă, de principiu, prin intermediul contestației la executare, a cărei soluționare revine instanței de executare competente. În aplicarea dispozițiilor art. 125 din Codul de procedură civilă, în situația în care debitorul nu are deschisă calea acțiunii în realizare, cum este cazul în speță, competența de a soluționa acțiunea în constatarea prescripției dreptului de a obține executarea silită revine instanței de executare ce ar fi fost competentă să judece contestația la executare cu acest obiect.“ ... 67. Or, formularea în acești termeni a sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile nu se circumscrie exigențelor art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru că nu urmărește, în realitate, o dezlegare de principiu asupra unei chestiuni de drept, ci, dimpotrivă, se tinde la obținerea unei confirmări raportat la cele enunțate anterior, în sensul că acțiunea în constatarea prescripției dreptului de a obține executarea silită revine în competența instanței de executare ce ar fi fost competentă să judece contestația la executare, chiar și în situația în care nu se află înregistrat vreun dosar de executare silită în curs (în speță, fiind dispusă încetarea executării silite de către executorul judecătoresc). ... 68. Rezultă că obiectul de interes pentru instanța de trimitere îl reprezintă competența materială a instanțelor de judecată învestite cu litigii de natura celui cu care aceasta a fost învestită, că nu se ridică problema calificării naturii juridice a raportului supus soluționării și că, în funcție de validarea raționamentului său, va putea să dea o dezlegare sub aspectul admisibilității căii extraordinare de atac a recursului promovat de intimată în dosar. ... 69. Sub acest aspect, este de precizat că mijlocul procesual prin care se poate valorifica prescripția dreptului de a obține executarea silită este, de regulă, contestația la executare. Această cerere este de competența instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) și ale art. 651 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.“ ... 70. Potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă „Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare“. ... 71. Prescripția dreptului de a obține executarea silită reprezintă un incident specific procedurii executării silite, în cadrul căreia este și reglementat, astfel că la stabilirea instanței competente pentru soluționarea unei cereri cu acest obiect urmează a se avea în vedere dispozițiile din această materie. ... 72. Pe de altă parte, acțiunile în constatare au o consacrare legală expresă, iar, potrivit dispozițiilor art. 35 din Codul de procedură civilă, „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege“ (în reglementarea anterioară, art. 111 din Codul de procedură civilă de la 1865). ... 73. Autorul sesizării reține, fără echivoc, faptul că acțiunea în constatare formulată pe calea dreptului comun este supusă criteriului valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă, iar din încheierea de sesizare reiese că nu are dileme sub aspectul obiectului și scopului recursului, cale extraordinară de atac cu care a fost învestit potrivit prevederilor art. 483 din Codul de procedură civilă, observând că este chemat să se pronunțe în calea de atac a recursului prin raportare la o cerere evaluată de reclamant până în pragul valoric de 200.000 lei. ... 74. Totodată, instanța de trimitere face referire la prevederile art. 125 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, „În cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului“, și consideră că, în aplicarea acestor dispoziții, competența de a soluționa acțiunea în constatarea prescripției dreptului de a obține executarea silită revine instanței de executare ce ar fi competentă să judece contestația la executare cu acest obiect, aspect de care depinde și admisibilitatea căii extraordinare de atac a recursului cu care a fost învestită. ... 75. Spre deosebire de art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă, art. 651 alin. (3) din Codul de procedură civilă reglementează sfera cererilor date în competența instanței de executare, stabilind neechivoc că intră în competența acestei instanțe cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite. ... 76. Or, în speță, așa cum s-a arătat deja, în privința acestor norme de competență titularul sesizării nu a evidențiat o dificultate reală de interpretare, care să se circumscrie exigențelor expuse în mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 77. Nici în privința normei de drept procesual cuprinse în art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care reglementează regimul juridic al căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de executare, titularul sesizării nu evidențiază o dificultate reală de interpretare, susceptibilă a genera soluții diferite sau chiar contradictorii. ... 78. În ceea ce privește prevederile art. 125 din Codul de procedură civilă, în cazul acțiunilor în constatare prin care se tinde la consfințirea pe cale judiciară a existenței sau a inexistenței unui drept, Codul de procedură civilă stabilește aceeași competență ca și pentru acțiunile în realizarea dreptului a cărui existență sau inexistență se cere a fi constatată. Altfel spus, acțiunile în constatare împrumută regulile de competență statornicite pentru acțiunile în realizare. ... 79. Ca atare, modul de soluționare a recursului cu care a fost învestită instanța de trimitere, prin raportare la criticile pe care recurenta le-a subsumat unor motive de casare, se află în atribuția jurisdicțională a instanței de judecată, iar identificarea obiectului pricinii, respectiv a pretențiilor deduse judecății și a fundamentului juridic al acestora sunt operațiuni care intră în atributul exclusiv al instanței care judecă litigiul. ... 80. Autorul sesizării a invocat din oficiu excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului și la același termen de judecată a apreciat că pentru soluționarea excepției inadmisibilității recursului este necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, sub aspectul lămuririi modului de interpretare a dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) , art. 125 și ale art. 651 din Codul de procedură civilă, de care depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât calificarea juridică a acțiunii în constatare pendinte, ca fiind una de drept comun sau, dimpotrivă, una în materia executării silite, determină admisibilitatea căii extraordinare de atac a recursului. ... 81. Or, în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a-i facilita judecătorului eliminarea ambiguităților, impreciziilor ori a lacunelor textelor legale a căror lămurire se solicită, în scopul asigurării unor dezlegări jurisdicționale adecvate și unitare (Decizia nr. 77 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 11 februarie 2022). ... 82. În speță, nu se solicită instanței supreme clarificarea vreunui text de lege, nu se invocă nicio dificultate, inadecvare sau necorelare a dispozițiilor a căror interpretare se cere, așa încât nu există o chestiune de drept veritabilă, față de modul cum a fost formulată sesizarea. ... 83. Astfel fiind, întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este susceptibilă de a primi o interpretare in abstracto și nici nu vizează o chestiune de drept punctuală, concretă, adecvată speței, întrucât ceea ce se urmărește în realitate de către instanța de sesizare fiind o rezolvare a problemei pe care a ridicat-o din oficiu sub aspectul admisibilității căii extraordinare de atac a recursului, prin raportare la acțiunea în constatarea prescripției dreptului de a obține executarea silită formulată de către debitorul-fideiusor și la elementele de fapt care circumstanțiază pricina dedusă judecății. ... 84. Așa cum s-a arătat, în termenii sesizării, nu pot fi cerute instanței supreme clarificarea cadrului procesual și identificarea normei legale sub aspectul competenței - în concret urmărindu-se a se determina dacă în privința acestei cereri în constatare este admisibilă calea de atac a recursului, conform dreptului comun reprezentat de art. 483 din Codul de procedură civilă, sau sunt incidente prevederile art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, normă cu caracter special, care reglementează căile de atac ce pot fi declarate împotriva încheierilor pronunțate de instanța de executare -, acesta fiind rolul exclusiv al judecătorului care soluționează litigiul, potrivit art. 22 din Codul de procedură civilă. ... 85. În ceea ce privește evaluarea condiției noutății chestiunii de drept, aceasta presupune, între altele, nu numai ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare, dar și ca problema de drept să se caracterizeze sub aspectul de noutate al acesteia, în planul interpretării și aplicării, fiind importantă prezentarea de către instanța de trimitere a acelor aspecte din care să rezulte caracterul dificil sau dual al interpretării normelor de drept evocate în sesizare. ... 86. Or, reglementările succesive dispun în mod similar asupra modului de stabilire a competenței instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cererilor în constatare (art. 125 din Codul de procedură civilă actual, în reglementarea anterioară art. 18 din Codul de procedură civilă de la 1865), iar autorul sesizării nu se apleacă spre a identifica noutatea chestiunii de drept, din perspectiva datei la care au intrat în vigoare sau a duratei reglementărilor menționate. ... 87. Desigur, nu se poate nega de plano, doar pe baza criteriului vechimii, că un act normativ vechi nu poate genera chestiuni de drept noi, întrucât este posibil ca o instanță să fie chemată să se pronunțe pentru prima dată asupra respectivei probleme de drept, după cum sunt posibile modificări sau completări ulterioare, mai recente, ale actului normativ, care să ridice probleme de interpretare (Decizia nr. 36 din 6 iunie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 28 iunie 2022). ... 88. Cu toate acestea, instanța care formulează actul de sesizare trebuie să prezinte argumentele care susțin noutatea dispozițiilor legale în discuție, iar nu să se rezume la a preciza că, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre. ... 89. Se observă că instanța de trimitere, deși a apreciat că se impune activarea mecanismului procedural al pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu a arătat în ce constă noutatea și dificultatea de interpretare a dispozițiilor legale pe care le supune atenției prin actul de sesizare. ... 90. În absența identificării în conținutul sesizării a unor texte de lege lacunare, precare ori controversate, a unor posibile sensuri contradictorii ale acestora, care să necesite interpretarea de principiu printr-o hotărâre prealabilă, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu care a fost învestită. ... 91. Pentru considerentele prezentate, se constată că nu sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate cerute de lege, astfel că, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...