Decizia ÎCCJ nr. 51/2022 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Prin Sentința penală nr. 1.284 din 22 august 2018 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă la data de 28 august 2018 prin necontestare, în temeiul art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală s-a admis propunerea de liberare condiționată a persoanei condamnate V.M. În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a statuat că V.M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 941/2017 a Tribunalului Tecuci, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1.051/2018, și a executat un număr total de 303 zile închisoare (prin luarea în considerare și a celor 36 de zile considerate executate potrivit art. 55^1 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013), constatând că este îndeplinită condiția obligatorie a executării fracției de 2/3 din pedeapsă. Prin Sentința penală nr. 1.733 din 22 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul cu nr. 13.753/233/2021, Judecătoria Galați, în temeiul art. 597, raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, în referire la art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat V.M. În motivare, prima instanță a reținut următoarele: Petentul condamnat V.M., încarcerat în Penitenciarul Galați, a formulat cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, prin care a solicitat aplicarea prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 raportat la perioada pe care ar fi executat-o în sistemul penitenciar în perioada ianuarie 2018-august 2018. Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, prima instanță a constatat ca fiind neîntemeiată contestația la executare formulată de către petent și, în consecință, a respins-o pentru următoarele considerente: Potrivit art. III din Legea nr. 240/2019 - Prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenție, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, cu modificările și completările ulterioare, și care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenție, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a prezentei legi. Așadar, prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 au aplicabilitate doar pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și 23 decembrie 2019. Or, în condițiile în care petentul solicită aplicarea prevederilor art. 551 și după data de 23 decembrie 2019, prima instanță a constatat că cererea contestatorului este nefondată și a respins-o ca atare. Împotriva acestei sentințe penale, petentul condamnat V.M. a formulat contestație. Contestația nu a fost motivată în fapt și în drept. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 6 decembrie 2021. La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2022, contestatorul a arătat că a executat în condiții necorespunzătoare un număr de 223 zile din ianuarie 2018 până în august 2018 și a beneficiat de 42 de zile considerate ca executate. ...