Decizia ÎCCJ nr. 37/2022 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că sesizarea instanței supreme îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală. Astfel, a precizat că din analiza încheierii rezultă că instanța care a formulat sesizarea este una dintre instanțele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Curtea de Apel Brașov, cauza se află în ultimul grad de jurisdicție, soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, iar problema de drept supusă analizei nu a primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare. Cu privire la fondul sesizării, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că punctul de vedere este în sensul că o persoană care deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic are calitatea de funcționar public în sensul art. 147 din Codul penal din 1968, dar nu are calitatea de funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) sau art. 175 alin. (2) din Codul penal, ci are calitatea de funcționar în sensul art. 308 din Codul penal. În susținerea acestui punct de vedere a învederat faptul că noțiunea de funcționar „public“ este strâns legată de înțelesul dat termenului public de dispozițiile art. 145 din Codul penal din 1968, respectiv de art. 176 din Codul penal, fiecare dintre aceste prevederi făcând referire la categoriile enunțate în cadrul titlului acestei subsecțiuni. În literatura de specialitate autoritatea publică a fost definită ca fiind un organ public, colectiv, organizat de oameni care exercită prerogative de putere publică fie într-o activitate statală, fie într-o activitate din administrația publică autonomă. Delimitarea sferei autorităților publice se regăsește în dispozițiile art. 240 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aceste organe fiind cele prevăzute în titlul III, precum și cele arătate de art. 140 și 142 din Constituția României. Instituțiile publice sunt definite în doctrină ca fiind servicii de specialitate care se înființează prin lege sau potrivit legii de către Parlament, Guvern, ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de către consiliile județene și locale, în scopul satisfacerii unor interese generale de specialitate ale membrilor societății. Acestea sunt subordonate practic autorității care le-a înființat, iar prin intermediul lor sunt prestate servicii publice către stat sau către populație. Intră în această categorie instituțiile de învățământ, instituțiile publice de cultură sau instituțiile publice sanitare. Serviciul public este acel organism înființat prin lege sau pe baza legii de către stat, județ, municipiu, oraș sau comună, pentru satisfacerea în mod continuu și permanent a unor interese specifice ale membrilor societății. Aceste organisme sunt încadrate cu personal cu o anumită pregătire de specialitate, iar baza lor materială este asigurată de către stat, județ, municipiu, oraș sau comună. De asemenea, în jurisprudența instanței supreme, noțiunea de interes public a fost definită ca fiind acel interes care implică garantarea și respectarea de către instituțiile și autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă și tratatele internaționale la care România este parte. Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, prin expresia „de interes general (sau public)“ se înțelege ceea ce este de importanță socială, util colectivității. Pe baza acestei definiții de ordin general și prin raportare la cea dată de instanța supremă noțiunii de interes public s-a concluzionat că noțiunea de instituții sau alte persoane juridice de interes public cuprinde orice alte servicii utile colectivității, în afara celor specifice, asigurate de către instituțiile publice. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 14/2003, partidele politice sunt persoane juridice de drept public și îndeplinesc o misiune publică garantată de Constituție, iar potrivit art. 2 din aceeași lege, partidele politice, prin activitatea pe care o desfășoară, promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutinuri, potrivit legii. Din interpretarea acestor dispoziții legale se poate concluziona, fără dubiu, că partidele politice sunt persoane juridice de interes public, însă nu fac parte din categoria autorităților publice, întrucât nu sunt cuprinse în categoriile enunțate mai sus, și nici în cea a instituțiilor publice, deoarece nu se înființează de autoritățile publice pentru efectuarea unor servicii specifice de interes public. Art. 145 din Codul penal din 1968, deși nu era foarte riguros redactat, făcea referire la persoanele juridice de interes public, fără a limita vreo categorie în funcție de serviciul pe care l-ar fi oferit, ci era cuprinsă într-o enumerare a textului distinctă de administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public. Prin urmare, dacă partidul politic este o persoană juridică de interes public, iar conducătorul unui partid politic își exercită activitatea în cadrul acestei persoane juridice de interes public, înseamnă că, potrivit art. 147 din Codul penal din 1968, acesta are calitatea de funcționar public. Potrivit art. 175 din Codul penal, funcționarul public poate exercita anumite atribuții și responsabilități pentru exercitarea celor 3 puteri în stat și, în plus, poate exercita atribuții de control. Funcționarul public își desfășoară activitatea în scopul realizării interesului public și are îndatorirea de a considera interesul public mai presus de interesul personal. Funcția publică se poate exercita doar în cadrul unei autorități publice sau al unei instituții publice. Pentru ca o persoană juridică să facă parte din categoria autorităților sau instituțiilor publice nu este suficient ca aceasta să exercite o activitate de interes public, ci aceasta trebuie să fie înființată ca autoritate sau instituție publică, să fie învestită de o autoritate sau să își desfășoare activitatea sub controlul sau supravegherea unei autorități publice. Or, partidele politice, deși desfășoară o activitate de interes public, nu sunt înființate ca autorități sau instituții publice, nu sunt învestite de o autoritate sau instituție publică și nu își desfășoară activitatea sub controlul sau supravegherea unei autorități sau a unei instituții publice. În consecință, conducătorul unui partid politic nu poate fi considerat că exercită o funcție publică, prin urmare nu face parte din categoria funcționarilor publici reglementați prin dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal. Nici dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal nu acoperă activitatea partidelor politice, întrucât, potrivit acestor dispoziții, persoana respectivă trebuie să exercite un serviciu de interes public și să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorități publice. Ca atare, nu orice serviciu de interes public poate intra sub incidența dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, ci doar cele de o anumită importanță, specializate într-un anumit domeniu, motiv pentru care este necesară învestirea de către o autoritate publică a acelei persoane cu îndeplinirea respectivului serviciu ori exercitarea lui sub controlul sau supravegherea unei autorități publice. Verificând întrunirea acestor criterii în persoana conducătorului unui partid politic se poate concluziona că, deși partidul politic este o persoană juridică de interes public, conducătorul acestuia nu este învestit cu îndeplinirea unui serviciu public de către o autoritate publică și nici nu își desfășoară activitatea sub controlul ori supravegherea unei autorități publice, ci exclusiv conform statutului partidului. Pe cale de consecință, acesta nu poate avea calitatea de funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal. Într-o examinare comparativă a textului art. 145 din Codul penal din 1968 și cel al art. 176 din Codul penal se observă că, spre deosebire de reglementarea anterioară, care nu face nicio distincție între diversele categorii de persoane juridice de interes public, ceea ce permite și includerea partidelor politice și conferă implicit conducătorilor acestora calitatea de funcționar public în îndeplinirea îndatoririlor impuse de statutul partidului, în actuala reglementare legea limitează aceste persoane doar la cele „care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică“, categorie în care partidul politic nu se regăsește. În aceste condiții, elementul de continuitate între cele două reglementări este dat doar de calitatea de persoană juridică a partidului politic, ceea ce face ca o persoană care își exercită activitatea în cadrul acestuia să se circumscrie sferei funcționarilor reglementați de art. 308 din Codul penal, text care se adresează oricărei persoane care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice. ...