Decizia CCR nr. 722/2025Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) și ale art. 23 din Constituție. Se susține că, potrivit obiectului procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară are competența, printre altele, să se pronunțe asupra legalității administrării probelor în faza de urmărire penală. Or, apreciind asupra probelor, potrivit competențelor prevăzute la art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul poate deveni incompatibil să exercite și funcția de verificare a legalității și temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu. Se arată că, spre deosebire de măsura preventivă a controlului judiciar, care poate fi dispusă dacă există probe și indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune, măsura arestului la domiciliu se dispune numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune. Or, în ipoteza în care, asemenea situației din cauza dedusă judecății, judecătorul de cameră preliminară a constatat anterior legalitatea administrării probatoriului, după caz, excluzând unele dintre probe, acesta se află în stare de incompatibilitate. În acest sens se arată că, pentru argumente similare, exercitarea funcției de judecător de drepturi și libertăți este incompatibilă cu cea de judecător de cameră preliminară, iar, în situația în care judecătorul de cameră preliminară s-a pronunțat anterior asupra legalității administrării probelor, se creează premisele unei antepronunțări în ceea ce privește verificarea măsurii preventive a arestului la domiciliu. ...