Decizia ÎCCJ nr. 49/2021 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al instanței care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la chestiunile de drept a căror dezlegare se solicită Curtea de Apel Târgu Mureș a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv chestiunea de drept s-a invocat în cursul judecății, de un complet al unei curți de apel, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, de această chestiune de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat cu privire la această chestiune printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii. Referitor la prima întrebare a apreciat că aplicarea art. 37 din Codul penal presupune desființarea sentinței penale de condamnare cu privire la o parte din actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate. Pentru a concluziona în acest sens s-a reținut că situația actelor materiale care intră în conținutul unei infracțiuni continuate și pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv printr-o hotărâre anterioară este substanțial diferită de situația în care infracțiunile sunt în concurs. În cazul concursului de infracțiuni, atât infracțiunea pentru care a fost condamnat definitiv, cât și pedeapsa aplicată își păstrează individualitatea în ansamblul situației juridice a inculpatului. Pedeapsa poate fi contopită cu alte pedepse și descontopită, poate forma primul termen al recidivei sau al pluralității intermediare. În cazul actelor materiale care intră în conținutul unei infracțiuni continuate, acea condamnare trebuie eliminată din cadrul situației juridice a inculpatului, pentru că pedeapsa aplicată pentru o parte din actele materiale care intră în conținutul infracțiunii continuate nu poate intra niciodată în conținutul unei pluralități de infracțiuni. Raportarea se va face întotdeauna în funcție de momentul epuizării infracțiunii continuate în ansamblul ei. În privința hotărârii anterioare, dacă aceasta ar fi desființată în integralitatea sa, se nesocotește autoritatea de lucru judecat și lipsește de temei juridic drepturile câștigate de părțile civile din dosarul inițial. Dacă s-ar desființa întreaga latură penală, atunci s-ar impune cu necesitate o rejudecare a cauzei. De aceea s-a considerat că, în cazul hotărârii anterioare, autoritatea de lucru judecat ar trebui să subziste în privința constatării existenței faptei și a condițiilor de tragere la răspundere penală a făptuitorului, precum și modalității de soluționare a acțiunilor civile. În privința aplicării art. 37 din Codul penal a apreciat că termenul de supraveghere stabilit potrivit art. 92 din Codul penal începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței penale prin care s-a dispus condamnarea, pentru infracțiunea continuată în integralitatea sa. Referitor la chestiunea de drept privind obligația referitoare la munca în folosul comunității, stabilită potrivit art. 93 alin. (3) din Codul penal prin hotărârea anterioară ce se desființează, care se deduce dintr-o eventuală obligație de aceeași natură stabilită în cauza în care se judecă infracțiunea în integralitatea sa, s-a arătat că, întrucât nu există niciun text de lege care să permită deducerea numărului de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, în cazul în care diferența dintre numărul maxim de zile posibil și numărul de zile deja executat de persoana condamnată în baza hotărârii anterioare este mai mică de 60 se poate ajunge în concret ca persoana să execute muncă în folosul comunității mai mult de 120 de zile. O soluție posibilă ar putea fi reprezentată de cea discutată la întâlnirea reprezentanților Înaltei Curți de Casație și Justiție cu președinții secțiilor penale ale curților de apel (București, 18 mai 2018, punctul 5 al minutei) în legătură cu calculul numărului zilelor de muncă în folosul comunității în cazul anulării amânării pedepsei urmate de suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante ca urmare a aplicării regulilor specifice concursului de infracțiuni. S-a precizat că, pentru a evita executarea unui număr de zile de muncă în folosul comunității peste limita maximă de 120 de zile, prin hotărârea de condamnare instanța va constata, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, că din zilele de muncă în folosul comunității puse în sarcina persoanei condamnate aceasta a executat o parte în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei. ...