Decizia ÎCCJ nr. 48/2020 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 53. În opinia completului de judecată care a formulat sesizarea, dispozițiile art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu pot fi interpretate ca fiind aplicabile în cazul formulării unei cereri de revizuire în materia dreptului procesual civil în ipoteza hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene. ... 54. Astfel, dispozițiile anterior evocate permit revizuirea doar a hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în cadrul unor acțiuni de natură administrativă, în baza art. 21 din Legea nr. 554/2004. Motivele care justifică promovarea unei cereri de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă. A admite teza potrivit căreia revizuirea unei hotărâri poate avea loc și în afara motivelor expres prevăzute de lege ar însemna a aduce atingere principiului securității raporturilor juridice civile și a lăsa la aprecierea instanțelor măsura în care o hotărâre și-a pierdut sau nu credibilitatea. ... 55. În hotărârea pronunțată în Cauza C-69/14, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „(...) revine fiecărui stat membru, în temeiul principiului autonomiei procedurale, atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor în justiție destinate să asigure protecția drepturilor conferite contribuabililor de dreptul Uniunii (...)“ ... 56. Cu privire la autoritatea de lucru judecat, în aceeași cauză Curtea a statuat însă că, deși „(...) dreptul Uniunii nu impune instanței naționale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei decizii judecătorești, chiar dacă aceasta ar permite îndreptarea unei situații naționale incompatibile cu acest drept (...)“, totuși, „(...) în cazul în care normele de procedură interne aplicabile prevăd posibilitatea ca instanța națională să revină, în anumite condiții, asupra unei hotărâri care are autoritate de lucru judecat pentru a face ca situația să fie compatibilă cu dreptul național, această posibilitate trebuie să prevaleze, în conformitate cu principiile echivalenței și eficacității, dacă sunt întrunite condițiile menționate, pentru a restabili conformitatea situației în discuție în litigiul principal cu dreptul Uniunii (...)“ ... 57. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene face deci trimitere la existența în dreptul național a unei căi legale reglementate pentru a retracta o hotărâre definitivă, atunci când se dovedește ulterior că aceasta este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene. Prin urmare, este necesară o intervenție legislativă, similară celei din domeniul contenciosului administrativ, în sensul reglementării unui motiv de revizuire în privința hotărârilor definitive pronunțate în materie civilă care încalcă dreptul Uniunii Europene. ... ...