Decizia ÎCCJ nr. 14/2020 (RIL)Punctul VII

VII. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 29. Procurorul general a apreciat că cea de-a doua opinie jurisprudențială este în litera și spiritul legii pentru următoarele argumente: Apelul/Recursul incident sau provocat se poate exercita numai de către intimatul care tinde la schimbarea hotărârii atacate și numai în cadrul procesului în care se judecă apelul/recursul făcut de partea potrivnică. În reglementarea actuală se accentuează caracterul accesoriu al apelului/recursului incident sau provocat, legea indicând că acesta nu poate fi formulat decât după împlinirea termenului de apel/recurs. De asemenea, existența și soarta apelului/recursului incident sau provocat depind de existența și soarta apelului/recursului principal, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 472 alin. (2) și art. 473 din Codul de procedură civilă. Așadar, soluția dată apelului/recursului incident sau provocat va depinde întotdeauna de actul de dispoziție al apelantului sau recurentului principal ori de soluția dată apelului/recursului principal. Din modul în care este reglementat apelul/recursul incident sau provocat rezultă că intimatul nu poate critica orice dispoziție din hotărârea primei instanțe/instanței de apel, ci doar pe acelea care formează obiectul apelului/recursului principal declarat de partea adversă. A admite soluția contrară ar echivala cu recunoașterea în favoarea părții care nu a declarat apel/recurs principal, achiesând astfel la hotărârea primei instanțe/instanței de apel, dreptul de a critica tardiv dispoziții din hotărâre, neatacate prin apelul/recursul principal, care au intrat în autoritate de lucru judecat. Din conținutul art. 472 alin. (2) din Codul de procedură civilă rezultă că apelul incident este inadmisibil, legat nu doar de criticile formulate în apelul principal, ci și de conduita procesuală a apelantului principal. Această instituție procesuală nu poate fi înțeleasă ca fiind o completare a motivelor de apel sau o justificare a nelegalității hotărârii asupra unor capete de cerere respinse și neapelate de partea adversă, ci reprezintă o modalitate prin care intimatul, care nu a declarat apel, tinde la schimbarea hotărârii primei instanțe în favoarea sa, printr-o cerere proprie, dar în limitele devoluțiunii impuse de apelul principal. Astfel, art. 472 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabilește dependența soluției date apelului incident de soluția dată apelului principal. ... 30. Prin urmare, apelul/recursul incident sau provocat nu reprezintă o instituție procesuală de sine stătătoare, ci o cale de atac ce va fi formulată numai în corelație cu apelul/recursul principal, putând fi exercitat numai de intimatul care justifică un interes în promovarea căii de atac, dar în raport cu apelul/recursul principal. ... ...