Decizia ÎCCJ nr. 10/2020 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Suceava și Curtea de Apel Timișoara, care, după caz, au făcut referire și la punctele de vedere ale unora dintre instanțele arondate. Răspunsul Curții de Apel Craiova a cuprins mențiunea neidentificării, în jurisprudența acesteia ori a instanțelor din circumscripție, a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării, cu precizarea că Tribunalul Gorj - Secția penală și Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori au comunicat puncte de vedere ale judecătorilor din secție. În răspunsul formulat de către Curtea de Apel Cluj se regăsesc precizări doar cu privire la anumite decizii penale, fără însă a fi conturată o opinie expresă asupra chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări și, după caz, s-a făcut referire și la punctele de vedere ale unora dintre instanțele arondate. 1. Opinia majoritară, regăsită în informațiile transmise de Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău (Tribunalul Bacău, Judecătoria Roman), Curtea de Apel Brașov (Judecătoria Rupea, Tribunalul Covasna), Curtea de Apel București (Tribunalul București și judecătoriile din circumscripția acestuia, Tribunalul Călărași, Judecătoria Oltenița, Tribunalul Ialomița și instanțele arondate acestuia, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Buftea, Tribunalul Giurgiu, Judecătoria Giurgiu, Judecătoria Bolintin-Vale, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Roșiori de Vede, Judecătoria Videle, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Zimnicea), Curtea de Apel Cluj (Tribunalul Bistrița-Năsăud, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Șimleu Silvaniei), Curtea de Apel Constanța (Tribunalul Constanța), Curtea de Apel Craiova (Tribunalul Gorj), Curtea de Apel Galați (Judecătoria Brăila), Curtea de Apel Iași (Judecătoria Pașcani, Judecătoria Iași), Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Suceava și Curtea de Apel Timișoara (Judecătoria Reșița, Judecătoria Caransebeș, Tribunalul Arad, Judecătoria Timișoara), este aceea că sintagma „dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșește o infracțiune până la acordarea liberării“ vizează și situația faptelor săvârșite și descoperite anterior liberării condiționate. În susținerea acestei opinii s-a argumentat, în esență, că legiuitorul a impus, la fel ca în ipoteza anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei (reglementarea în cazul anulării prezintă caracter identic în situația celor două instituții), ca fapta care atrage anularea liberării condiționate să fie descoperită înainte de expirarea termenului de supraveghere, fără a plasa însă momentul descoperirii faptei exclusiv ulterior celui corespunzător acordării liberării condiționate. Ca atare, referitor la termenul „descoperite“, s-a apreciat că relevantă este numai data descoperirii infracțiunii, nu și data descoperirii infractorului, întrucât, atât timp cât la dosarul cauzei nu se află informații cu privire la existența unei hotărâri definitive de condamnare pentru o altă infracțiune, judecătorului care analizează oportunitatea liberării condiționate nu i se poate imputa o greșeală de judecată, în această situație fiind incidentă instituția anulării liberării condiționate (chiar și pentru fapte descoperite anterior liberării condiționate). Deopotrivă, s-a apreciat că cele învederate rezultă atât dintr-o interpretare sistematică a textelor de lege cu aplicabilitate în cauză, cât și dintr-o interpretare teleologică a dispozițiilor ce reglementează instituția anulării liberării condiționate, cu argumentarea că scopul instituției este acela de a realiza o repunere în situația anterioară, de a clarifica situația condamnatului, anularea liberării, conform noului Cod penal, echivalând cu desființarea de care face vorbire Decizia de îndrumare nr. 6/1970, pronunțată de Tribunalul Suprem. Prin urmare, cauza anulării este anterioară rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiționată, iar descoperirea infracțiunii anterioare trebuie să aibă loc înainte de expirarea termenului de supraveghere (pe parcursul acestuia). Într-o altă argumentare a opiniei majoritare s-a învederat că formularea textului legal este similară cu cea a ipotezei prevăzute de art. 130 din Codul penal, potrivit căruia „dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării condiționate se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise o infracțiune în timpul minorității pentru care s-a luat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură educativă privativă de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 129 alin. (2) -(4) din Codul penal“. Motivat de aceste împrejurări, s-a mai susținut că anularea liberării condiționate operează în toate situațiile, indiferent dacă infracțiunea săvârșită anterior este descoperită înainte de acordarea beneficiului liberării condiționate sau în cursul termenului de supraveghere și în considerarea evitării situațiilor în care față de aceeași persoană ar curge în paralel două termene de supraveghere, atât pentru o pedeapsă rezultantă, cât și pentru o pedeapsă componentă a acelei rezultante. ... 2. În opinia minoritară, exprimată de Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Iași, Tribunalul Timiș, Tribunalul Dolj, Judecătoria Bistrița, Judecătoria Vaslui și Judecătoria Huși, s-a apreciat că sintagma „dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării“ vizează doar situațiile în care infracțiunea săvârșită anterior este descoperită până la (înainte de) acordarea beneficiului liberării condiționate, cu argumentarea, în esență, că din interpretarea strict gramaticală a textului menționat rezultă că cea de-a doua infracțiune trebuie să fi fost săvârșită înainte de liberarea condiționată și descoperită în termenul de supraveghere. În consecință, s-a apreciat că o altă interpretare nu este permisă de textul de lege și în considerarea faptului că, dacă această infracțiune a fost descoperită înainte de acordarea liberării, organele judiciare au obligația de a proceda de la caz la caz în sensul aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni sau recidivă cu ocazia judecării infracțiunii pentru care s-a dispus liberarea condiționată. Ca atare, interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 105 alin. (1) din Codul penal, care fac referire în mod expres la infracțiuni descoperite după acordarea liberării condiționate, trebuie văzută în corelație cu exigențele art. 99 alin. (1) lit. d) și art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal. Deopotrivă, s-a reținut și în această opinie incidența Deciziei de îndrumare nr. 6/1970 a Tribunalului Suprem în raport cu „tăcerea“ legii. ... 3. Tribunalul Maramureș și judecătoriile din circumscripția acestuia (Sălaj, Olt, Mehedinți, Vaslui), precum și judecătoriile: Brașov, Făgăraș, Zărnești, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Întorsura Buzăului, Gherla, Zalău, Jibou, Constanța, Mangalia, Medgidia, Hârșova, Tulcea, Târgu Cărbunești, Târgu Jiu, Motru, Novaci, Bârlad, Hârlău, Răduceni, Oravița și Moldova Nouă au comunicat exclusiv faptul că pe rolul acestor instanțe nu a fost identificată jurisprudență cu privire la chestiunea de drept supusă dezbaterii. ... ...