Decizia ÎCCJ nr. 21/2019 (HP)Punctul V

V. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. Departamentul de Drept Public din cadrul Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara, prin lector univ. dr. Flaviu Ciopec, a opinat în sensul că, în raport cu jurisprudența instanței supreme în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile, relația de dependență între dezlegarea pretinsei chestiuni de drept și soluționarea pe fond a cauzei nu este îndeplinită. În acest sens s-a apreciat că din modul în care este formulată întrebarea rezultă fără niciun echivoc faptul că, indiferent de soluția la care s-ar ajunge în ceea ce privește chestiunea de drept invocată, fondul cauzei nu este afectat. Stabilirea momentului la care s-ar impune pronunțarea asupra unei solicitări de excludere a probelor nu impietează asupra soluției pe fond, aceasta reprezentând mai degrabă o opțiune de administrare a dosarului de către organul judiciar învestit cu o astfel de cerere. Astfel, s-a arătat că problema sesizată nu este una de natură a aduce atingere soluției ulterioare pe fond, ținând mai degrabă de cronologia etapelor într-o cauză concretă. În același timp, s-a apreciat că instanța supremă nu poate, în prezenta procedură, să realizeze un examen general al respectării sau al nerespectării dreptului la un proces echitabil față de chestiunea de drept expusă și, în consecință, să pronunțe o hotărâre prealabilă față de acest aspect. În acest sens a apreciat că sesizarea este, în principiu, inadmisibilă raportat la modul în care este formulată întrebarea. Pe fondul sesizării s-a opinat că excluderea unor mijloace de probă ca urmare a invocării nulității absolute se poate realiza inclusiv prin hotărârea care soluționează fondul cauzei, fără a afecta dreptul la un proces echitabil al inculpatului. S-a subliniat că în actuala procedură nu există un moment procesual dedicat pentru analiza nulității absolute. Posibilitatea invocării acesteia în orice moment a determinat practica judiciară să admită că pronunțarea asupra nulității absolute se poate realiza inclusiv la momentul soluției pe fond. S-a susținut că procesul de deliberare, care precedă hotărârii finale, trebuie să vizeze două componente majore - legalitate și temeinicie. A reduce procesul de deliberare care vizează hotărârea finală doar la temeinicia acuzației, fără a lăsa judecătorului libertatea aprecierii legalității administrării mijloacelor de probă și la acest moment, înseamnă a goli de conținut această etapă procesuală. În egală măsură, s-a menționat că tranșarea nulității printr-o încheiere distinctă și, ca o consecință, excluderea probelor anterior soluției pe fond, în situația în care procesul a trecut de camera preliminară, ar conduce la riscul antepronunțării pe fond de către judecătorul învestit cu o astfel de solicitare. De aceea, pronunțarea cu privire la excluderea uneia sau mai multor probe chiar prin hotărârea finală apare nu numai firească, dar și inerentă procesului de deliberare, acesta cuprinzând cele două componente - legalitatea și temeinicia. ...