Decizia ÎCCJ nr. 9/2019 (HP)Punctul V

V. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. Catedra de drept penal a Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a opinat în sensul că pentru actele materiale din conținutul infracțiunii continuate nu se poate pronunța o soluție procesuală distinctă, soluție rezervată doar infracțiunii în ansamblul său, iar nu unor componente ale acesteia; înlăturarea unui act material din conținutul infracțiunii continuate trebuie să rezulte în mod expres din conținutul dispozitivului, fiind necesară, totodată, tratarea sa în conținutul expunerii, actul material trebuind să fie identificat cu precizie, în caz contrar neputându-se considera că instanța s-a pronunțat asupra faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu. Prin urmare, concluzia colectivului de drept penal al Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca este aceea că în interpretarea art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, noțiunea de faptă, din sintagma „(...) instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare (...)“, include în sfera sa de aplicare și înțelesul unui act material din cuprinsul unei infracțiuni continuate, în raport cu definiția cuprinsă în art. 35 alin. (1) din Codul penal; noțiunea „pronunțare“ nu se referă la pronunțarea unei soluții procesuale conform art. 390 alin. (1) -(6) din Codul de procedură penală; cazul de trimitere spre rejudecare se impune doar în situația în care actul material nu este tratat nici în dispozitiv, nici în considerente. Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara, în vederea formulării unui răspuns cu privire la fondul chestiunii de drept amintite, a opinat că este esențial a se stabili dacă nepronunțarea de către instanța de fond cu privire la unul dintre actele materiale din cuprinsul infracțiunii continuate atrage sancțiunea trimiterii spre rejudecare. În ipoteza unui răspuns pozitiv la prima chestiune, s-a apreciat că se impune a se lămuri care este momentul la care instanța trebuie să se pronunțe cu privire la toate actele materiale, respectiv la momentul pronunțării (cu ocazia redactării minutei) sau la momentul redactării considerentelor. Mai exact, poate echivala cu o pronunțare simpla mențiune din cuprinsul considerentelor sau este necesară o inserare expresă în dispozitiv pentru fiecare act material în parte. S-a considerat că în situația în care instanța de judecată apreciază că nu se impune reținerea unui act material în cuprinsul infracțiunii continuate cu care a fost învestită, considerentele hotărârii nu sunt suficiente. Soluția trebuie să se regăsească în cuprinsul dispozitivului hotărârii, cu atât mai mult cu cât judecătorul trebuie să identifice motivul de achitare prin raportare la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală. Totodată, s-a opinat că minuta trebuie să reflecte în mod concret și riguros toate rezolvările care se dau de către instanța de judecată atât laturii penale, cât și laturii civile a cauzei, fiind necesară soluționarea acuzației penale prin prisma tuturor faptelor reținute în sarcina inculpatului, dispozitivul hotărârii fiind, de altfel, cel care urmează să fie pus în executare, dar și cel la care participanții la proces se vor raporta în momentul în care vor ataca sau nu soluția pe fond. În consecință, s-a apreciat că, în interpretarea art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, noțiunea de faptă, din sintagma „instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare“, include în sfera sa de conținut și înțelesul unui act material din cuprinsul unei infracțiuni continuate, astfel cum este acesta definit la art. 35 alin. (1) din Codul penal, respectiv „acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni“. ...