Decizia ÎCCJ nr. 4/2019 (HP)Punctul VII

VII. Examenul jurisprudenței în materie 1. Jurisprudența națională relevantă Examinând punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele arondate, în majoritate, acestea au fost în sensul că instanța care admite acordul de recunoaștere a vinovăției nu poate interveni asupra pedepsei stabilite în acord. De asemenea, a fost identificată s.p. nr. 255/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 2.199/212/2015 în care instanța a admis acordul de recunoaștere a vinovăției și a dispus o formă de executare a pedepsei mai ușoară, apreciind că din analiza dispozițiilor art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală rezultă că instanța este chiar obligată să analizeze justețea modalității de individualizare a executării pedepsei, fără însă a putea crea inculpatului o situație mai grea (situație în care va respinge acordul pe considerentul că soluția la care s-a ajuns în urma încheierii acordului este mult prea blândă - art. 485 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală), însă, în mod evident, îi poate crea o situație mai ușoară, fără ca această soluție să echivaleze cu respingerea sau admiterea „în parte“ a acordului de recunoaștere a vinovăției. ... 2. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 2.1. Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, relevantă este Decizia nr. 5 din 20 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. De asemenea, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 25 din 17 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 27/1/2014/HP/P, a dispus că, în aplicarea dispozițiilor art. 480-485 din Codul de procedură penală, procurorul nu poate, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, să rețină dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecințe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită. ... 2.2. În ceea ce privește deciziile de speță, documentarea prealabilă nu a permis identificarea unor hotărâri judecătorești în care instanța supremă să fi examinat explicit chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări. ... ... 3. Jurisprudența Curții Constituționale Decizia relevantă pentru problema de drept analizată este Decizia nr. 350 din 11 mai 2017 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 25 iulie 2017), prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de către instanța de judecată în Dosarul nr. 33.519/301/2015 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală și constată că dispozițiile art. 479,art. 484 și art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. În același sens, instanța constituțională a statuat prin Decizia nr. 690 din 24 noiembrie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 22 februarie 2017) prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 2.062/284/2015 al Judecătoriei Răcari și a constatat că dispozițiile capitolului I - Acordul de recunoaștere a vinovăției din titlul IV - Proceduri speciale al părții speciale a Codului de procedură penală și, în mod special, dispozițiile art. 480 și art. 485 alin. (1) lit. b) din același cod sunt constituționale în raport cu criticile formulate. ... ...