Decizia CCR nr. 138/2025Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece instituirea unui termen-limită de 15 zile pentru formularea contestației împotriva creanțelor înregistrate în tabelul definitiv/tabelele actualizate conduce la imposibilitatea sesizării judecătorului-sindic ulterior acestui termen cu privire la existența unui fals, dol sau a unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, ceea ce reprezintă garantarea și ocrotirea proprietății private pentru creditor, deși dreptul de proprietate este dobândit cu nerespectarea prevederilor legale, ca urmare a deținerii unei creanțe viciate, și în același timp, în detrimentul dreptului de proprietate privată al debitorului în insolvență pe care îl deține în mod legal, cu încălcarea art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție. Astfel, dacă ulterior expirării termenului prevăzut de lege este formulată o contestație, aceasta va fi respinsă ca tardivă și măsurile administratorului judiciar dispuse în contextul respectiv rămân definitive, aspect ce conduce la afectarea art. 1 alin. (3) , a art. 21 alin. (3) și a art. 124 alin. (3) din Constituție, precum și a principiului legalității, în componenta privind calitatea legii, întrucât termenul curge de la un moment subiectiv, neexistând posibilitatea aplicării normelor Codului de procedură civilă cu privire la căile de atac, în cazul în care sunt descoperite situații în care creditorul a obținut fraudulos admiterea creanței sau a dreptului de preferință. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Constituționale în materia insolvenței și cu privire la principiile invocate în susținerea acesteia. ...