Decizia ÎCCJ nr. 14/2018 (HP)Punctul VIII

VIII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Prin Adresa nr. 1.494/C/1.444/III-5/2018 din 16 iulie 2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară - Serviciul judiciar penal a înaintat concluziile formulate de procuror asupra chestiunii de drept a cărei dezlegare s-a solicitat, comunicând totodată că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la această chestiune de drept. În concluziile formulate, procurorul a apreciat că sesizarea care face obiectul cauzei de față este inadmisibilă, nefiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. Astfel, s-a arătat că, în speță, nu este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei. În acest sens s-a menționat că, potrivit jurisprudenței constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, admisibilitatea sesizării este condiționată, atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât și atunci când vizează o dispoziție de drept procesual penal, de împrejurarea ca interpretarea dată de instanța supremă să aibă consecințe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei. Prin urmare, între problema de drept a cărei lămurire se solicită și soluția dată asupra acțiunii penale și/sau civile de către instanța pe rolul căreia se află cauza în ultimul grad de jurisdicție trebuie să existe o relație de dependență, în sensul că decizia instanței supreme să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o are în cadrul soluționării pe fond a litigiului. Din această perspectivă, procurorul a apreciat că de lămurirea chestiunii de drept procesual penal ce face obiectul sesizării nu depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât aceasta este o chestiune prealabilă, incidentală judecării fondului, și nu poate influența soluția ce urmează a fi pronunțată pe fondul cauzei. Astfel, s-a menționat că prin Încheierea de ședință din 12 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 838/2000 (menținută prin Decizia penală nr. 502 din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava), care se bucură de autoritate de lucru judecat, a fost soluționată o solicitare cu obiect similar formulată de contestatoarea S. G., respectiv a fost admisă cererea de înlăturare a omisiunii vădite strecurate în Sentința penală nr. 3.881 din 25 noiembrie 1997 a Judecătoriei Iași, au fost indicate actele ce urmează a fi anulate și s-a menționat expres în considerente motivul pentru care nu au fost anulate și înscrisurile indicate de petentă. Aceeași cerere a fost reiterată de petentă într-un alt cadru procesual (care vizează faza de executare a unei hotărâri definitive), contestatoarea solicitând pe calea contestației la executare anularea unor înscrisuri asupra cărora instanța s-a pronunțat anterior printr-o hotărâre definitivă care se bucură de autoritate de lucru judecat. Pentru aceste considerente, Tribunalul Suceava, prin Sentința penală nr. 24 din 2 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.654/245/2017, a respins ca nefondată contestația la executare. Împotriva acestei hotărâri petenta a formulat contestația ce face obiectul cauzei în care a fost formulată chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită. Or, în opinia procurorului, oricare ar fi dezlegarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție ar da-o problemei de drept cu care a fost sesizată, aceasta nu va avea consecințe juridice asupra fondului cauzei, neinfluențând în niciun mod soluția dată de instanță contestației la executare. ...