Decizia ÎCCJ nr. 4/2018 (HP)Punctul VII

VII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Prin Adresa nr. 2.840/C/2.994/III-5/2017 din 19 decembrie 2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară a înaintat concluziile formulate de procuror asupra chestiunii de drept a cărei dezlegare s-a solicitat, comunicând totodată că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la această chestiune de drept. În concluziile formulate procurorul a apreciat că sesizarea ce face obiectul cauzei de față este inadmisibilă, nefiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. S-a argumentat că prin decizia Curții Constituționale ale cărei efecte se solicită a fi explicitate s-au identificat, cu claritate neinterpretabilă, aspectele de neconstituționalitate derivate din deficiența de reglementare cuprinsă în art. 335 alin. (1) din Codul penal care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, de către o persoană care nu posedă permis de conducere. Nici în cuprinsul considerentelor și nici al dispozitivului deciziei menționate, Curtea Constituțională nu a constatat neconstituționalitatea art. 335 alin. (1) din Codul penal în integralitatea sa și nu lipsește textul legal de efecte juridice, norma de incriminare continuând să își producă efectele în cazul conducerii pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere a oricăror altor vehicule pentru care este necesară deținerea unui astfel de permis, cu excepția tractoarelor agricole sau forestiere. Cum în cauza aflată pe rolul instanței de trimitere în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere a unui autoturism, este vădit că decizia Curții Constituționale nu îi este aplicabilă. În consecință, între obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție și obiectul judecății instanței de trimitere nu există legătura cerută de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, intervenția instanței supreme prin mecanismul întrebării prealabile nejustificându-se. Având în vedere că prin prezentul demers se urmăresc lămurirea întinderii efectelor pe care le produce o decizie a Curții Constituționale și stabilirea caracterului acesteia, iar nu interpretarea unui text legal, iar aspectul de neconstituționalitate sancționat prin Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017 a Curții Constituționale nu este aplicabil cauzei pendinte pe rolul instanței de trimitere, condițiile ca întrebarea adresată instanței supreme să constituie o chestiune de drept, iar de lămurirea acesteia să depindă soluționarea pe fond a respectivei cauze, nu sunt îndeplinite. ...