Decizia ÎCCJ nr. 26/2018 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 42. Temeiul sesizării de față îl constituie dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă potrivit cărora „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 43. De asemenea, art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților“. ... 44. Examinarea textelor legale sus-evocate imprimă concluzia că atât art. 519, cât și art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă condiționează admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile de îndeplinirea unor cerințe cumulativ întrunite. ... 45. În doctrină, aceste condiții au fost identificate după cum urmează: existența unei cauze aflate în curs de judecată; instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; problema de drept să fie reală; să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că pentru a înlătura orice incertitudine cu privire la securitatea raportului juridic dedus judecății este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă prin pronunțarea unei hotărâri prealabile; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 46. Examinând condițiile evidențiate se constată că sesizarea nu întrunește toate exigențele procedurale menționate pentru a fi admisibilă. ... 47. Din datele încheierii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că litigiul dedus judecății, aflat în faza apelului la Tribunalul Caraș-Severin, constă în acțiunea, întemeiată pe dispozițiile de drept comun înscrise în Codul civil, ce are ca obiect principal constatarea nulității absolute a unui act juridic (act de adjudecare), reclamanta invocând drept cauză juridică a acțiunii împrejurarea că la data întocmirii actului contestat executorul judecătoresc nu mai avea calitatea de a încheia acte de executare, fiind suspendat din funcție, aspect care ar invalida actul sub aspectul inexistenței condiției ad validitatem. ... 48. Instanța de trimitere este competentă a soluționa cauza în ultimă instanță, urmând a pronunța o hotărâre definitivă, așadar nesusceptibilă de recurs. ... 49. O chestiune legată de deficiența încheierii de sesizare derivă din nerespectarea dispozițiilor procedurale care impun instanței de trimitere de a efectua, în cuprinsul actului de sesizare, o analiză proprie a condițiilor de admisibilitate, înscrise în art. 519 din Codul de procedură civilă, de natură a evidenția acele elemente apte să concure la admisibilitatea procedurii din perspectiva identificării unei chestiuni de drept care necesită interpretare, a identificării aspectelor care scot în evidență caracterul dificil sau dual al interpretării unei/unor norme de drept, precum și a modului în care chestiunea de drept semnalată poate să determine soluționarea cauzei pe fond. ... 50. Examinarea încheierii pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin denotă că instanța de trimitere se abate de la obligația înscrisă în art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul că nu realizează, în cuprinsul punctului său de vedere, o analiză proprie, efectivă și reală a condițiilor de admisibilitate a sesizării, verificarea și justificarea acestor cerințe fiind realizată doar formal, de vreme ce încheierea de sesizare a instanței supreme cuprinde doar enumerarea și argumentarea într-o manieră eliptică a condițiilor impuse de dispozițiile legale înscrise în art. 519 din Codul de procedură civilă, copierea considerentelor judecătorului fondului în pronunțarea soluției apelate și expunerea, necenzurată, a punctului de vedere exprimat de părțile litigante. ... 51. Din încheierea de sesizare lipsesc elementele componente care susțin și demonstrează îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării în legătură cu justificarea acelor premise care ar legitima identificarea unei probleme de drept concrete referitoare la interpretarea unei norme legale punctuale și a necesității rezolvării de principiu a acesteia pentru soluționarea în fond a cauzei, deficiențe care sunt de natură să pună în discuție fundamentul real al solicitării de pronunțare a unei hotărâri prealabile. ... 52. Rolul instanței de trimitere care inițiază sesizarea este acela de a arăta în încheierea de sesizare, într-un mod categoric și neîndoielnic, caracterul real al problemei ce face obiectul sesizării, existența unei chestiuni de drept veritabile legată de posibilitatea interpretării diferite a unui text de lege, precum și de a releva, în concret, aspectele care scot în evidență dificultatea problemei de drept supuse dezbaterii și care trebuie să aibă incidență directă în soluționarea în fond a pricinii cu care instanța de trimitere este învestită. ... 53. Toate aceste elemente au menirea de a evidenția dificultatea completului de judecată în a-și însuși o anumită interpretare, demonstrând, în această manieră, necesitatea de a apela la mecanismul de unificare jurisprudențială. ... 54. Aceste exigențe impuse titularului sesizării sunt necesare în scopul declanșării mecanismului hotărârii prealabile în legătură cu o întrebare care să pună în dezbatere o normă de drept punctuală, o anumită dispoziție legală adecvată speței, iar nu un întreg act normativ care reglementează o anumită materie, deoarece norma legală a cărei dezlegare se cere prin intermediul acestui mecanism de unificare trebuie să se regăsească în soluția care va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii ce urmează să fie dată, indiferent după cum cererea va fi admisă sau respinsă. ... 55. Raportat la cauza pendinte, întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție de către Tribunalul Caraș-Severin nu vizează o chestiune de drept concretă, ceea ce conduce la concluzia că sesizarea astfel formulată nu poate fi apreciată ca admisibilă, de vreme ce în cuprinsul acesteia instanța de trimitere - în lipsa identificării acelor norme de drept pe care le consideră incidente - formulează o întrebare legată de interpretarea unui act normativ privind activitatea executorilor judecătorești, respectiv a modalității în care trebuie rezolvată o anumită problematică ivită în soluționarea cauzei, fără însă a demonstra de ce chestiunea de drept semnalată ridică o problemă de interpretare prin raportare la un anumit text de lege aplicabil în speță. ... 56. Evocarea de către instanța de trimitere în cuprinsul încheierii de sesizare doar a raționamentului avut în vedere de judecătorul fondului în soluționarea problemei de drept deduse judecății și a motivelor pentru care una din părți apreciază că soluționarea apelului formulat presupune dezlegarea unei probleme de drept controversate care constituie obiect al controlului de legalitate nu poate conduce la concluzia justificării cerințelor de admisibilitate a sesizării, atât timp cât punctul de vedere al completului care judecă pricina nu prezintă - după cum deja s-a expus în precedent - elementele de identificare a textului normativ incident în soluționarea în fond a cauzei și argumentele care semnalează dificultatea în care titularul sesizării s-a aflat în interpretarea acestuia. ... 57. Date fiind rigorile procedurale impuse de legiuitor pentru declanșarea mecanismului de unificare jurisprudențială, nu poate fi acceptată incidența procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile în defavoarea obligației instanțelor de a judeca efectiv cauzele cu care sunt învestite, de a interpreta și aplica ele însele legea, deoarece interpretarea normelor de către judecător implică tocmai acel procedeu logico-judiciar de stabilire a conținutului și sensului acestor norme. ... 58. Tocmai de aceea, chestiunea de drept semnalată de instanța de trimitere trebuie să fie în legătură cu aplicarea unei norme de drept punctuale care reclamă serioase dificultăți de interpretare în pronunțarea soluției, și nu simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei. Condiția dificultății întrebării prealabile permite judecătorului să fie lămurit asupra unei întrebări reale și veritabile, fără însă a-l libera de obligația de a judeca cauza, deoarece simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept pe care instanța o stabilește a fi incidentă cauzei sau în privința soluționării unei probleme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea procedurii pe care instanța de trimitere a inițiat-o. ... 59. Faptul că, în cuprinsul punctului de vedere exprimat, instanța de apel a înlăturat - în raport cu cadrul procesual al învestirii sale - norma legală avută în vedere de judecătorul fondului în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Camerei executorilor judecătorești, făcând doar trimitere generică la „normele de drept intern care analizează posibilitatea ca instituția Camerei executorilor judecătorești să stea în instanță în nume propriu, respectiv de a se verifica calitatea procesuală a Camerei executorilor judecătorești în litigiile având ca obiect acte emise de executorul judecătoresc care nu mai profesează“, nu poate conduce la concluzia admisibilității sesizării în lipsa identificării, în cuprinsul încheierii de sesizare, a normei de drept concrete care constituie obiectul întrebării formulate în cadrul procedurii prealabile. ... 60. În aceste circumstanțe, exigențele instituite de art. 519 din Codul de procedură civilă nu pot fi apreciate ca întrunite, atât timp cât soluția dată în această procedură trebuie să privească rezolvarea de principiu doar a unei chestiuni de drept punctuale, și nu întreaga problematică a unui act normativ relativ care reglementează activitatea executorilor judecătorești. ... 61. Incontestabil, atributul identificării normei incidente în soluționarea cauzei rămâne în sarcina instanței de trimitere, deoarece, în caz contrar, intervenția instanței supreme s-ar transforma într-un mecanism indirect de suprimare a rolului instanței legal învestite cu soluționarea unei cauze, respectiv acela de a identifica în mod direct legea aplicabilă raportului juridic dedus judecății instanței de trimitere, contrar art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă care stabilește că pronunțarea în cadrul acestei proceduri este limitată numai la chestiunea de drept supusă dezlegării. ... 62. Indisolubil legat de calitatea actului de sesizare se impune a se verifica și condiția de admisibilitate care reclamă examinarea cerinței ca sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată. ... 63. În jurisprudența sa (Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014, Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014 etc.), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut în mod constant că obiectul sesizării l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât și una de drept procedural dacă, prin consecințele pe care le produce, interpretarea și aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluționarea pe fond a cauzei, rezolvarea raportului de drept dedus judecății. ... 64. Astfel, în principiu, este admisibil ca - în raport cu maniera de interpretare a unui anumit text de lege apreciat a fi incident în soluționarea în fond a cauzei - o chestiune de drept procesual să facă obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în măsura în care caracterul normei și efectele juridice pe care le produce determină soluționarea în fond a cauzei, astfel cum este și cazul excepției de fond privind calitatea procesuală. ... 65. Cu toate acestea, în contextul pretențiilor formulate și raportat la conținutul concret al criticilor formulate prin cererea de apel se constată că problema de drept semnalată care face obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are aptitudinea de a influența raportul de dependență între lămurirea chestiunii de drept care face obiectul sesizării și soluționarea pe fond a cauzei. ... 66. În analiza condiției de admisibilitate la care s-a făcut referire trebuie pornit de la date concrete ale cauzei, deoarece, spre deosebire de recursul în interesul legii pe calea căruia se rezolvă o problemă de drept controversată, într-o manieră abstractă și generală, în cazul hotărârii prealabile dezlegarea unei chestiuni de drept este una punctuală, adecvată circumstanțelor speței. ... 67. Ca atare, instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a explicita, în concret, legătura dintre maniera de dezlegare a chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibil prefigurate pe care le reclamă textul incident și soluționarea cauzei pe fond. ... 68. Raportat la cauza pendinte, obiectul sesizării instanței supreme cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile vizează o problemă de drept circumscrisă sferei normelor de drept procesual, titularul sesizării aducând în discuție și analiză calitatea procesuală pasivă a Camerei executorilor judecătorești în litigiile având ca obiect contestarea unui act juridic întocmit de executorul judecătoresc care, la data întocmirii acestuia, nu mai deținea respectiva calitate. ... 69. Din cuprinsul încheierii prin care s-a dispus sesizarea instanței supreme rezultă că titularul sesizării a reținut, față de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, că problema de drept semnalată - care vizează verificarea calității procesuale a Camerei executorilor judecătorești în astfel de litigii - are legătură cu modul de soluționare a fondului cererii de față care are obiect constatarea nulității absolute unui act juridic, motivat de faptul că cererea a fost fundamentată pe împrejurarea că, la data întocmirii actului de adjudecare contestat, executorul judecătoresc era decedat. ... 70. Or, în speță, se poate observa că, prin cererea inițială de chemare în judecată, instanța de fond a fost sesizată cu judecarea unei cereri prin care reclamanta V.V.A. a solicitat în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc T.V., precum și pârâții G.C. și G.O, în calitate de adjudecatari, constatarea nulității actului de adjudecare întocmit la data de 28 septembrie 2005. Motivat de faptul că la data introducerii acțiunii executorul judecătoresc care a întocmit actul ce face obiectul pricinii de față era decedat, în raport cu obiectul cu care instanța a fost învestită, partea reclamantă a precizat - în cursul judecării cauzei la instanța de fond - că înțelege să solicite introducerea în cauză a Camerei executorilor judecătorești „exclusiv pentru opozabilitate, în calitate de for organizatoric al executorilor judecătorești, fără a emite pretenții față de această entitate“. Această susținere a fost reiterată de reclamantă și în cuprinsul motivului de apel prin care a formulat critici în legătură cu modul de soluționare a excepției calității procesuale pasive a Camerei Executorilor Judecătorești Timișoara. ... 71. În acest context circumstanțial, se constată că aspectul referitor la excepția privind calitatea procesuală nu constituie o chestiune de drept care să aibă aptitudinea de a influența soluționarea pe fond a cauzei în raport cu litigiul în care sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost promovată. ... 72. Impunându-se cu prioritate analiza raportului de dependență dintre chestiunea de drept ce face obiectul sesizării și soluționarea pe fond a cauzei, acesta este inexistent, deoarece statuarea asupra excepției procesuale prin intermediul hotărârii pe care Înalta Curte de Casație și Justiție o va pronunța în procedura mecanismului judiciar de unificare a practicii nu are aptitudinea de a se răsfrânge asupra soluției care urmează a se da asupra fondului dreptului sub aspectul examinării acelor aspecte care țin de dovada existenței ori a întinderii dreptului subiectiv civil valorificat de parte. ... 73. În consecință, se constată că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi uzitat atât timp cât legiuitorul a limitat, prin condiția restrictivă de admisibilitate analizată, rolul unificator al instituției juridice a hotărârii prealabile numai chestiunilor de drept care conduc la dezlegarea în fond a cauzei sub aspectul statuării în privința raportului juridic dedus judecății. ... 74. În considerarea argumentelor expuse, ce fundamentează inadmisibilitatea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, care prevalează, nu se mai impune analizarea celorlalte elemente de admisibilitate referitoare la noutatea chestiunii de drept și la împrejurarea ca respectiva chestiune să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unei recurs în interesul legii. ... ...