Decizia ÎCCJ nr. 3/2018 (HP)Punctul V

V. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. Departamentul de drept public din cadrul Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara, prin lector univ. dr. Flaviu Ciopec, a opinat în sensul că martorul denunțător poate beneficia de aplicarea cauzei de reducere a pedepsei pentru toate infracțiunile deja comise, indiferent dacă pentru acestea s-a început urmărirea penală, a început această fază ori ele sunt deja în faza de judecată. În acest sens, s-a apreciat că rațiunea pentru care a fost introdusă cauza de reducere a pedepsei subzistă atât în ipoteza comiterii unei singure infracțiuni, cât și în cazul pluralității de fapte. Ideea aplicării nelimitate nu este însă absolută, întrucât, în mod evident, există o limită, și anume aceea a momentului la care a fost comisă infracțiunea pentru care se solicită pentru prima dată aplicarea cauzei de reducere. Astfel, toate infracțiunile deja comise sunt teoretic susceptibile de a atrage aplicarea reducerii limitelor de pedeapsă, fără distincție după cum sunt judecate împreună sau separat. În mod evident, infracțiunile comise în viitor nu vor mai putea beneficia de același tratament, întrucât se depășește limita temporală a fazei de judecată pentru prima infracțiune pentru care se solicită aplicarea cauzei de reducere. S-a apreciat că o atare interpretare este susținută de specificitatea normativă a art. 19 din Legea nr. 686/2002 privind protecția martorilor, republicată, unde subzistă nuanțe de reglementare ce nu apar în alte situații similare. Astfel, în art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se precizează că „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“. Un text similar există și în cuprinsul art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției Naționale Anticorupție, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“, precum și în art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările ulterioare: „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“. În fine, prevederi similare se regăsesc în cuprinsul art. 367 alin. (5) din Codul penal, potrivit căruia: „Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) -(3) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.“ Spre deosebire de textele anterior menționate, aplicarea cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de legea protecției martorilor nu se limitează la durata fazei de urmărire penală, ci se raportează și la alte două situații: formularea denunțului înainte de începerea urmării penale și, respectiv, în cursul judecății (în fond sau în apel). Prima situație poate fi valorificată ca argument legislativ în favoarea aplicării de mai multe ori a aceleiași cauze de reducere, în cazul pluralității de infracțiuni. Astfel, martorul denunțător va putea solicita aplicarea cauzei de reducere pentru infracțiunea de care este acuzat, fie că dosarul se află în faza de urmărire penală, fie că se află în faza de judecată. În același timp însă, pentru o infracțiune deja comisă, dar încă nedescoperită la data aflării pe rol a dosarului având ca obiect prima infracțiune, se impune a se reține în egală măsură aceeași cauză de reducere, întrucât, față de această nouă infracțiune, subzistă ipoteza legală circumscrisă expresiei „înaintea urmăririi penale“. Această interpretare se bazează pe faptul că, dacă s-ar fi dorit contrariul, legislatorul ar fi putut limita aplicarea cauzei de reducere la infracțiunile aflate în cursul urmăririi penale, limitare a cărei absență înseamnă că, teleologic, intenția a fost alta. Catedra de drept penal din cadrul Facultății de Drept a Universității Nicolae Titulescu din București, prin conf. univ. dr. Bogdan Micu, a opinat că efectele art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, se aplică tuturor faptelor pentru care este cercetat autorul denunțului, indiferent dacă fac obiectul aceleiași cauze sau al unor cauze diferite, însă numai în situația în care infracțiunile sunt concurente și au fost săvârșite anterior momentului la care denunțul a fost formulat. În acest sens, s-a arătat că legiuitorul nu a limitat sfera de aplicare a efectelor derivate din acest privilegiu, situație în care, în lipsa unei distincții legale, dispoziția trebuie interpretată în lumina principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Norma legală în discuție permite reducerea limitelor de pedeapsă în raport cu conduita inculpatului, pe care o califică, în plan substanțial, ca având natura unei cauze speciale de reducere a pedepsei ce produce efecte in personam. Atitudinea pozitivă a persoanei care contribuie activ la restabilirea ordinii de drept și care facilitează reinstaurarea acesteia prin conduita sa activă evidențiază o formă de conștientizare a necesității reprimării faptelor prevăzute de legea penală și lasă să se întrevadă posibilitatea ca inculpatul să se resocializeze mai ușor, împrejurări în raport cu care, în mod evident, periculozitatea infractorului este mult diminuată, iar aplicarea unor pedepse în limite reduse este suficientă pentru ca scopul acesteia să fie atins. Or, câtă vreme o asemenea împrejurare este indisolubil legată de persoana inculpatului, efectele privind reducerea limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care acesta este cercetat trebuie să se producă cu privire la toate faptele concurente săvârșite anterior formulării denunțului, fără a avea vreo relevanță cercetarea acestora împreună sau în cauze diferite. Nu pot fi identificate rațiuni obiective în raport cu care s-ar opera cu o interpretare distinctă în situația faptelor concurente judecate separat, iar o asemenea interpretare ar determina aplicarea particulară și neunitară a prevederilor legale în discuție, fără o justificare rezonabilă. Totodată, subliniindu-se că valorificarea, într-o cauză, a beneficiului derivat din art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, are ca efect reducerea limitelor de pedeapsă pentru toate faptele ce fac obiectul judecății, în măsura în care s-ar interpreta că efectele formulării denunțului s-ar produce numai pentru faptele cercetate în respectiva cauză, atunci s-ar ajunge la o aplicare incoerentă și selectivă a dispozițiilor legale în discuție. Mai exact, în ipoteza în care, în timpul cercetării judecătorești, s-ar disjunge una sau mai multe din aceste fapte, reducerea nu s-ar aplica faptelor judecate în cauza constituită ca urmare a disjungerii, după cum, în ipoteza reunirii unei alte cauze vizând fapte concurente, reducerea ar viza și limitele de pedeapsă ale respectivelor infracțiuni, deși ele nu au făcut, inițial, obiectul judecății. Or, față de toate aceste incongruențe, s-a apreciat că legiuitorul nu a avut în vedere o aplicare diferențiată a dispozițiilor legale în materie, în funcție de modalitatea în care sunt judecate faptele autorului denunțului. Efectele unei norme juridice nu pot fi limitate prin interpretare, dacă, în cuprinsul său ori al altei prevederi legale care să o completeze pe cea inițială, legiuitorul nu a prevăzut expres una sau mai multe excepții. Or, câtă vreme dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, nu cuprind vreo distincție privind modalitatea de urmărire sau judecare a faptelor față de care se vor produce efectele de reducere a pedepsei, intenția legiuitorului a fost aceea de aplicare nediferențiată. ...