Decizia ÎCCJ nr. 3/2018 (HP)Punctul VIII

VIII. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost în sensul că făptuitorul care a beneficiat, într-o cauză, de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, nu poate beneficia, pe baza aceleiași conduite - de a denunța și de a facilita identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave -, de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege în alte cauze. În argumentarea opiniei exprimate s-a arătat că, din formularea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată („înainte sau în timpul urmăririi penale ori al judecății“) rezultă că legiuitorul a conceput acordarea beneficiului cauzei de reducere a pedepsei prin raportare la un proces penal determinat și a condiționat acordarea acestui beneficiu de conduita adoptată de către făptuitor înainte sau în timpul unui anumit proces penal. Stabilind în mod explicit că denunțul trebuie să fie formulat și facilitarea trebuie să fie realizată „înainte sau în timpul urmăririi penale ori al judecății“, legiuitorul s-a referit la o cauză determinată, iar nu în general, la toate cauzele ulterioare în care făptuitorul are calitatea de inculpat. A admite că făptuitorul poate beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, în toate cauzele ulterioare în care are calitatea de inculpat, pe baza denunțului formulat și a facilitării realizate, pentru care a beneficiat deja de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, înseamnă a admite că un unic denunț și o unică facilitare îi asigură acestuia reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege indiferent de conduita adoptată în cauzele ulterioare și indiferent de numărul cauzelor ulterioare în care are calitatea de inculpat. Or, cauza de reducere a pedepsei reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, are ca fundament conduita adoptată de făptuitor - de a denunța și de a facilita identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave - înainte sau în timpul unui anumit proces penal. Conduita în cursul procesului penal constituie un criteriu general de individualizare a pedepsei [art. 74 alin. (1) lit. f) teza a II-a din Codul penal], iar dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, particularizează acest criteriu, acordând făptuitorului care adoptă conduita descrisă, într-o cauză determinată, beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Din această perspectivă, efectele dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, nu pot fi extinse la cauzele ulterioare în care făptuitorul are calitatea de inculpat, indiferent dacă infracțiunile ce formează obiectul cauzelor ulterioare sunt sau nu concurente cu infracțiunea pentru care, prin hotărârea definitivă de condamnare, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată. Soluția contrară, în sensul aplicabilității dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, și în ipoteza infracțiunilor concurente judecate ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri prin care s-a reținut incidența acestor dispoziții, ar conduce la concluzia că beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege ar putea fi acordat pentru infracțiuni concurente comise după data formulării denunțului și ar asigura făptuitorului reducerea limitelor pedepselor pentru un număr nelimitat de astfel de infracțiuni, judecate separat. De asemenea, ar conduce la concluzia că beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege poate fi acordat și pentru infracțiuni concurente descoperite după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare prin care s-au reținut dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, și ar asigura făptuitorului reducerea limitelor pedepselor pentru un număr nelimitat de astfel de infracțiuni, judecate separat. Or, este greu de admis că intenția legiuitorului care a adoptat dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, a fost aceea de a acorda beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiuni concurente comise după data formulării denunțului sau pentru infracțiuni concurente descoperite după valorificarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, indiferent de conduita făptuitorului în toate aceste cauze privind infracțiunile concurente judecate separat. ...