Decizia CCR nr. 33/2025Punctul 4

4. Domnul avocat Valeriu Stoica arată, în primul rând, că nu critică interpretarea art. 1.535 din Codul civil și nici Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ci interpretarea dată textului menționat prin decizia amintită, care contravine dispozițiilor art. 16, 21, 44 și 53 din Constituție. Precizează, totodată, că nu pune în discuție jurisprudența Curții Constituționale referitoare la prevederi ale Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, jurisprudență care, de altfel, a conciliat prevederile Legii nr. 255/2010 cu dispozițiile constituționale referitoare la caracterul drept și prealabil al despăgubirii. Precizează că, în argumentarea criticii de neconstituționalitate, are în vedere perioada 2010-2018, în care plata despăgubirii cuvenite pentru expropriere era blocată în ipoteza în care se contesta în instanță cuantumul acesteia, de la momentul consemnării acesteia până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Ulterior, în anul 2019, Legea nr. 255/2010 a fost modificată, în noua reglementare despăgubirea fiind consemnată la dispoziția expropriatului, care are posibilitatea să o obțină, urmând ca, la finalizarea procesului, să se stabilească plata unei eventuale diferențe, conform constatărilor instanței. Precizează că ceea ce pune însă în discuție în motivarea excepției de neconstituționalitate este sensul dobândit de art. 1.535 din Codul civil ca urmare a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că, pentru perioada 2010-2018, expropriatul nu poate obține daune moratorii pentru intervalul de timp cuprins între momentul consemnării despăgubirii și cel al rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la contestarea cuantumului acesteia. Susține că interpretarea menționată face ca art. 1.535 din Codul civil să devină neconstituțional, despăgubirea nemaifiind dreaptă, așa cum impune art. 44 alin. (3) din Constituție. Precizează că despăgubirea este dreaptă doar dacă ea reflectă valoarea bunului de la momentul exproprierii, ceea ce presupune că trebuie să se țină seama și de modificările monetare intervenite. De asemenea, trebuie să se țină seama și de faptul că, pentru situația în care despăgubirea era consemnată, dar neeliberată, expropriatul avea o creanță, care trebuia garantată și sub aspectul daunelor moratorii datorate pentru neplata creanței la momentul scadenței ei. Din decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ar rezulta că nu este scadentă obligația de plată de la momentul la care despăgubirea a fost consemnată. Acceptând ideea că se respectă caracterul prealabil al despăgubirii dacă aceasta este consemnată, totuși, nu poate fi sacrificat caracterul drept al acesteia. În consecință, apreciază că textul de lege criticat, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contravine art. 44 alin. (3) și (6) din Constituție. ...