Decizia CCR nr. 121/2023Punctul 21

21. Curtea observă că, în ipoteza în care, în urma analizei întregului material probator, instanța ar obliga entitățile învestite cu soluționarea cererilor să atribuie în compensare reclamanților anumite terenuri, textul de lege criticat, care impune soluționarea cererilor la nivelul entităților administrative în ordinea înregistrării lor, ar pune în discuție executarea hotărârii judecătorești, raportat la ritmul variabil de lucru al entităților administrative și la numărul cererilor înregistrate la nivel administrativ anterioare cererii reclamanților pe care acestea le au de soluționat în ordinea înregistrării lor, pe de o parte, precum și, pe de altă parte, la posibilitatea incontrolabilă a prelungirii procesului de restituire ca urmare a eventualelor refuzuri în ceea ce privește terenurile propuse spre atribuire pe care legea le permite persoanelor îndreptățite ale căror cereri ar fi totuși soluționate [conform tezei a doua a art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013]. ...