Decizia CCR nr. 520/2022Punctul 2

2. De asemenea, se constată că odată ce a fost constatată neconstituționalitatea respectivului alineat, Curtea, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, avea posibilitatea să își extindă controlul și asupra alineatului (1) al art. 234 din lege, potrivit căruia „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora pot participa la elaborarea de publicații, pot elabora articole, studii de specialitate, lucrări literare, artistice ori științifice, pot participa la emisiuni audiovizuale, cu excepția celor cu caracter politic și își pot exprima opinia cu privire la politicile publice sau inițiativele legislative în domeniul justiției sau în alte domenii de interes public, fără caracter politic“. Conform jurisprudenței Curții Constituționale, independența justiției nu înseamnă o libertate absolută a judecătorului de a se exprima sau manifesta după criterii arbitrare, ci cu respectarea obligației sale de rezervă (Decizia nr. 45/2018, paragraful 136). În acest sens, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „magistrații sunt ținuți de obligația de rezervă care îl împiedică să reacționeze într-o anumită situație“ (a se vedea Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în Cauza Prager și Oberschlick împotriva Austriei, paragraful 34, sau Hotărârea din 18 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Alter Zeitschriften Gmbh nr. 2 împotriva Austriei, paragraful 39, sau, în același sens, Decizia Curții Constituționale nr. 435 din 26 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 4 iulie 2006). Raportat la textul analizat, în primul rând, evident, judecătorul/procurorul nu poate comenta în cadrul emisiunilor audiovizuale cauzele pe care le instrumentează. Însă, în al doilea rând, nu putem să nu observăm faptul că judecătorul/procurorul va putea participa, de exemplu, la emisiuni de divertisment sau va putea să își exprime punctul de vedere cu privire la diverse frământări sociale (greve/manifestații), va putea aborda aspecte ce țin de economia statului, modul de gestionare a acesteia, despre felul în care o instituție a statului își exercită competențele, poate emite opinii publice cu privire la probleme juridice actuale - care ar putea intra ulterior pe rolul instanțelor judecătorești, despre politica monetară a statului, despre sistemul de impozitare etc. În al treilea rând, judecătorul/procurorul își va putea exprima opinia asupra inițiativelor legislative din orice domeniu de interes public, „fără caracter politic“. Pare că textul fixează două limite în privința dreptului judecătorului/procurorului de a-și exprima opinia cu privire la inițiativele legislative, respectiv domeniul inițiativei să fie de interes public și să nu aibă caracter politic. Or, se poate observa că nu există un domeniu care să facă obiectul legiferării și să nu fie de interes public - toate domeniile legiferării sunt de interes public. De asemenea, orice inițiativă legislativă are întotdeauna și un caracter politic, chiar dacă textul menționat - prin repetarea sintagmei „fără caracter politic“ - încearcă să inducă ideea că ar exista inițiative legislative fără caracter politic. În consecință, potrivit textului criticat, judecătorul/procurorul poate comenta oportunitatea sau justețea oricăror propuneri și proiect de legi, inițiate de parlamentari și Guvern. Astfel, textul afectează independența și imparțialitatea judecătorilor, respectiv imparțialitatea procurorilor [contrar art. 124 alin. (2) și (3) și art. 132 din Constituție]. De asemenea, deschide calea judecătorilor/procurorilor de a se implica în sfera de competență a altor puteri ale statului, încălcând, astfel, separația puterilor în stat [art. 1 alin. (4) din Constituție]; mai mult, acest text este, în același timp, și contradictoriu, contrar exigențelor de calitate a legilor prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție (din moment ce afirmă că un act esențialmente politic nu este politic sau un domeniu de legiferare poate sau nu să fie de interes public). De altfel, și Comisia de la Veneția a subliniat faptul că „judecătorii nu ar trebui să se pună într-o poziție în care independența sau imparțialitatea lor să fie pusă la îndoială. Acest lucru justifică normele naționale privind incompatibilitatea funcției judiciare cu alte funcții și este, de asemenea, un motiv pentru care multe state restrâng activitatea politică a judecătorilor“ [Colecția de opinii și rapoarte privind instanțele judecătorești și judecătorii, CDL-PI(2019) 008, p.13]. Prin urmare, apreciem că art. 234 alin. (1) din lege contravine prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) , art. 124 alin. (2) și (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție. ...