Decizia CCR nr. 248/2022Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că din coroborarea dispozițiilor art. 11 și 14 din Legea nr. 14/1992, ale art. 11 din Legea nr. 14/1992, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013, ale art. 14 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, ale art. 14 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 54/2006, ale art. 64 alin. 2, ale art. 90 alin. 2, ale art. 91^2 alin. 5, ale art. 91^6 alin. 2 teza finală și ale art. 224 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală din 1968 și ale art. 97 alin. (2) lit. f) , ale art. 139 alin. (3) , ale art. 142 alin. (5) și ale art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală rezultă cadrul normativ neconstituțional prin care se permite/s-a permis ca datele și informațiile obținute din activitatea de supraveghere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României să devină automat, necondiționat și nerestricționat probe în procesul penal, indiferent de natura infracțiunilor care fac obiectul procesului penal, în care acestea au fost comunicate. Această „transformare“ poate avea loc indiferent de natura infracțiunii la care se refereau/referă aceste date sau informații - adică indiferent dacă datele sau informațiile se referă/refereau la infracțiuni relevante pentru securitatea națională, care au stat sau nu la baza emiterii mandatului, sau, din contră, se referă la infracțiuni de drept comun, care nu prezintă/prezentau vreo legătură cu conceptul de securitate națională cu care operează Legea nr. 51/1991 și cu temeiurile în baza căruia a fost emis mandatul de supraveghere. ...