Decizia CCR nr. 40/2019Punctul 5

5. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că nu poate fi primită critica potrivit căreia norma de drept nu este clară, deoarece, așa cum rezultă din textul de lege criticat, subiect activ este orice persoană care nu este migrant, iar scopul este trecerea frauduloasă a frontierei de stat. Referitor la pretinsa încălcare a legislației internaționale din perspectiva faptului că textul de lege criticat nu prevede scopul obținerii de foloase materiale apreciază că legiuitorul s-a încadrat în marja sa de apreciere, potrivit art. 6 pct. 4 din protocol, incriminând mai larg infracțiunea, decât o face protocolul. Din examinarea art. 263 și art. 264 din Codul penal rezultă clar că migrantul este o victimă a infracțiunii, art. 264 face referire expresă la migranți ca victime ale infracțiunii, iar persoanele care se ocupă de traficul de migranți și adăpostirea acestora sunt autori ai infracțiunii. Împrejurarea că în cauza de față s-a trimis în judecată pentru complicitate la trafic de migranți o persoană care este migrant nu este o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii, care a fost rezolvată de Curtea de Apel, prin pronunțarea unei hotărâri definitive de achitare. Codul penal nu conține nicio posibilitate teoretică ca o persoană ce este victimă a unei infracțiuni să fie în același timp și complice. Dacă în Codul penal migrantul este desemnat ca victimă, atunci înseamnă că acesta nu poate fi complice sau autor al infracțiunii. Textul de lege criticat este în concordanță cu protocolul, deoarece protejează migranții, desemnându-i ca victime. Celălalt argument, în sprijinul pretinsei neconcordanțe constând în faptul că reglementarea internă ar permite incriminarea persoanelor care au ca mobil argumente de rudenie sau umanitare, nu se regăsește în textul protocolului, singura interdicție de incriminare fiind cu privire la migrant. În aceste condiții, textul de lege criticat se înscrie în marja de apreciere a statului. ...