Decizia CCR nr. 222/2018Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dreptul la apărare este recunoscut atât de Legea fundamentală, cât și de actele internaționale privind drepturile omului, spre exemplu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Acest principiu reprezintă nu numai o manifestare a statului de drept, dar și o condiție necesară pentru realizarea eficientă a justiției. Garantarea dreptului la apărare presupune mai mult decât asistența juridică, iar inculpatul trebuie să aibă posibilitatea de a-și asigura singur apărarea. Apreciază că avocatul trebuie să depună toate diligențele pentru apărarea libertăților, drepturilor și intereselor legitime ale clientului, trebuind să îl informeze cu privire la evoluția cazului ce i-a fost încredințat, or, în cauză, avocatul nu și-a îndeplinit această obligație. În ceea ce privește dispozițiile art. 110 din Codul de procedură penală, autorul excepției susține că lipsa înregistrării audio a declarațiilor de inculpat a determinat lipsa posibilității de a demonstra că avocatul său „s-a coalizat cu procurorul anchetator“. Totodată, lipsa acestor înregistrări determină imposibilitatea autorului excepției de a demonstra că procurorul a refuzat primirea anumitor probe prezentate de acesta, ceea ce încalcă dreptul la apărare. Susține că, în timpul audierii a fost supus unor stări de umilință ce i-au creat o stare de panică, fiind subiectul unui tratament inuman și degradant. ...