Decizia CCR nr. 339/2015Paragraful 7

5. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, de vreme ce neconstituţionalitatea textelor ce reglementează măsurile preventive se deduce din existenţa, în opinia autorului, a unei contradicţii între mai multe instituţii juridice. Arată că se porneşte de la sintagma folosită de art. 53 din Constituţie care stabileşte că restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi poate fi făcută, printre altele, în scopul asigurării instrucţiei penale. Observă faptul că autorul deduce înţelesul acestei noţiuni din dreptul comparat, fără a avea în vedere coroborarea acestor dispoziţii constituţionale cu alte dispoziţii din Legea fundamentală. Arată că atât art. 53 din actuala Constituţie, cât şi art. 49 din Constituţia anterioară folosesc sintagma "instrucţie penală", dar aceasta pentru faptul că Legea fundamentală nu trebuie să fie un regulament asemenea celui privind circulaţia pe drumurile publice. De esenţa Constituţiei este să funcţioneze cu principii, cu termeni generali, tocmai pentru a acoperi dispoziţiile legislative care sunt în schimbare, în dinamică şi care trebuie să corespundă exigenţelor constituţionale fără ca Legea fundamentală să fie modificată de fiecare data când se modifică diverse dispoziţii legislative. În continuare, arată că art. 23 din Legea fundamentală, când face referire la durata măsurilor preventive, la prelungirea acestora ori durata maximă a lor, foloseşte sintagma "urmărire penală" . Aşadar, sintagma "instrucţie penală" acoperă procesul penal în sens larg, cu toate cele trei faze ale sale, respectiv urmărirea penală, judecata şi executarea. De asemenea, arată că obligaţia existenţei unui judecător imparţial a fost asigurată prin dispoziţiile art. 3 din Codul de procedură penală care a delimitat funcţiile judiciare şi a avut în vedere împrejurarea că judecătorul de drepturi şi libertăţi îndeplineşte funcţia de dispoziţie cât priveşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, iar acesta este incompatibil cu funcţia de judecată, în acord cu dispoziţiile convenţionale.