Decizia ÎCCJ nr. 30/2022 (HP)Punctul VII

VII. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a opinat în sensul că sesizarea este inadmisibilă, deoarece întrebarea supusă dezlegării nu reprezintă o veritabilă problemă de drept și nu este îndeplinită nici condiția ca soluționarea cauzei pe fond să depindă de dezlegarea dată acesteia. Astfel, în urma analizei de admisibilitate a sesizării, efectuată în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a rezultat că instanța de trimitere este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, iar problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii in curs de soluționare. Totodată, din modul de formulare a întrebării, precum și din argumentele prezentate în susținerea punctului de vedere, s-a susținut că instanța de trimitere are o dezlegare neîndoielnică a problemei de drept, ceea ce se urmărește fiind o confirmare a soluției ce se prefigurează în cauză. În concret, s-a susținut că întrebarea formulată urmărește a lămuri incidența anulării aplicării pedepsei, reglementată de art. 89 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza în care, pentru infracțiunea descoperită în cursul termenului de supraveghere, s-a pronunțat tot o soluție de amânare a aplicării pedepsei. Potrivit dispozițiilor art. 89 din Codul penal, anularea amânării pedepsei se dispune, dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiții: – persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să fi săvârșit, anterior rămânerii definitive a hotărârii, o altă infracțiune; ... – infracțiunea să fie descoperită în termenul de supraveghere; ... – pentru această infracțiune se aplică o pedeapsă cu închisoarea, chiar după împlinirea termenului de supraveghere. ... Din încheierea de sesizare a rezultat că intimatului S.F. i-au fost stabilite definitiv, în două cauze distincte, două pedepse de câte 8 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni, prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, a căror aplicare a fost amânată. Cea de-a doua infracțiune a fost săvârșită la data de 21 iulie 2019, respectiv după rămânerea definitivă a primei hotărâri (25 octombrie 2017) și înlăuntrul termenului de supraveghere stabilit în cuprinsul acesteia (acest termen urma să expire la data de 24 octombrie 2019). În consecință, s-a apreciat că amânarea aplicării pedepsei dispuse prin Sentința penală nr. 916 din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca este nelegală, întrucât încalcă Decizia nr. 24/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 1 noiembrie 2017), prin care s-a statuat, cu caracter obligatoriu, că, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, atât pronunțarea soluției de condamnare pentru noua infracțiune, cât și revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare sunt obligatorii. Întrucât, la data judecării celei de-a doua cauze, instanța nu a cunoscut existența primei hotărâri prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, s-a susținut că remediul procesual aplicabil în cauză va fi cel reglementat de art. 582 alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală. În această ipoteză, s-a apreciat că va produce efecte Decizia nr. 24/2017 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluția ce ar putea fi pronunțată fiind cea prevăzută de art. 582 alin. (3) din Codul de procedură penală coroborat cu art. 88 alin. (3) din Codul penal, texte de lege care impun obligatoriu revocarea amânării aplicării pedepsei și condamnarea. Aplicarea art. 89 alin. (1) din Codul penal este una pur formală și nu reprezintă o veritabilă problemă de drept, fiind singurul remediu posibil pentru înlăturarea amânării aplicării pedepsei dispuse prin Sentința penală nr. 916 din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca și pentru a se putea stabili tratamentul sancționator specific pluralității de infracțiuni identificate. Prin urmare, întrucât dispoziția legală menționată nu produce efecte concrete privind modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante aplicabile intimatului S.F., s-a apreciat că problema de drept relevată nu influențează soluția ce ar putea fi pronunțată în cauză și s-a solicitat respingerea sesizării Tribunalului Cluj ca inadmisibilă. ...