Decizia ÎCCJ nr. 49/2017 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 14. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reținând următoarele: este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; chestiunea de drept este nouă și asupra ei Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei altei sesizări, în condițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 15. În ce privește condiția legală privind raportul de dependență între lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor legale ce constituie obiectul sesizării și soluționarea pe fond a cauzei, instanța de trimitere a apreciat că „Soluția ce se va pronunța pe fondul cauzei, luând în considerare că prin procesul-verbal analizat s-a dispus și sancțiunea complementară «PC suspendat pe o perioadă de 90 de zile», nu depinde, în mod direct, de chestiunea de drept invocată, însă are influență asupra proceselor-verbale care nu au această mențiune și care conțin numai mențiunea «permis reținut», fără aplicarea și a sancțiunii complementare de suspendare“. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării 16. Instanța de trimitere a apreciat că reținerea permisului, prevăzută de art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, este o măsură care se ia de către autoritate numai în baza unei sancțiuni efectiv aplicate. Definiția este dată și de pct. 5 al art. 2 din Regulamentul de aplicare (a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002), prin comparație inclusiv cu definiția măsurii de la pct. 6, „reținerea permisului de conducere - măsură tehnico-administrativă dispusă de poliția rutieră constând în ridicarea documentului din posesia unei persoane și păstrarea lui la sediul poliției rutiere până la soluționarea cauzei care a determinat aplicarea acestei măsuri“. ... 17. Așadar, măsura reținerii permisului de conducere este activitatea care se întreprinde/efectuează dacă există deja o dispoziție de suspendare a dreptului pe care înscrisul „permis de conducere“ îl atestă în favoarea unei persoane, precum suspendarea dreptului de a conduce, dispusă în timpul urmăririi penale sau ca măsură complementară, în urma săvârșirii unei contravenții, ori altă măsură prin care se ridică temporar sau permanent dreptul de a conduce (pe care îl atestă permisul de conducere). ... 18. Pentru a se reține permisul de conducere este necesar ca, anterior acestei măsuri, să fie ridicat temporar sau permanent dreptul de a conduce. Această activitate se desfășoară tocmai pentru ca deținătorul permisului de conducere să nu utilizeze actul în contra ordinii juridice, respectiv, deși nu are dreptul să conducă, acesta folosește permisul de conducere pentru a arăta că nu i-a fost ridicat însuși dreptul de conducere. Permisul de conducere conferă, până la ridicarea sa, dreptul de conducere în persoana celui care îl ... 19. Ca atare, măsura reținerii înscrisului denumit „permis de conducere“, simplă, fără nicio sancțiune ori măsură efectivă suplimentară, nu poate fi luată față de petent, deoarece, pe de o parte, aceasta este o activitate administrativă, fiind definită ca atare, și, pe de altă parte, după cum se va arăta, dreptul pe care îl atestă permisul de conducere nu a fost suspendat prin vreun act administrativ sau de altă natură. ... 20. În altă ordine de idei, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce putea fi aplicată, în baza mai multor dispoziții legale și într-un conținut efectiv (concret) diferit, pe o perioadă de 30 de zile pentru contravențiile stabilite prin art. 100 alin. (3) , pe o perioadă de 60 de zile pentru contravențiile stabilite prin art. 101 alin. (3) și pe o perioadă de 90 de zile pentru contravențiile stabilite prin art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. De asemenea, sancțiunea suspendării dreptului de a conduce s-ar mai fi putut aplica conform art. 96 alin. (4) din același act normativ, precum și în alte situații prevăzute de legislație. ... 21. Potrivit art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin procesul-verbal de contravenție agentul constatator aplică și sancțiunile. Numai în cazul în care nu are dreptul să aplice sancțiunea, procesul-verbal de constatare se transmite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. În acest caz sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal. ... 22. În ceea ce privește contravențiile rutiere, agentul constatator aplică și sancțiunea, nefiind incidente dispozițiile alin. (2) al art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. În special, chiar textul art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prevede expres că „sancțiunile contravenționale complementare (...) se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului“. Așadar, nu există posibilitatea ca printr-un act administrativ separat să se aplice sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, cu precizarea temeiului și a intervalului de timp pentru care se dispune, cazul special, limitativ și expres prevăzut de art. 96 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, referindu-se la măsura suspendării dreptului de a conduce pentru cumularea unui număr de puncte și numai această măsură se ia printr-un act administrativ separat (datorită mecanismului juridic de sancționare suplimentară, consecință a unor puncte acumulate din mai multe fapte). ... 23. Neaplicarea față de contravenient și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce prin procesul-verbal înlătură și posibilitatea de a cunoaște temeiul juridic în baza căruia s-a aplicat sancțiunea contravențională și perioada de suspendare - 30, 60 sau 90 de zile - pentru a-și putea formula apărările necesare și utile cu privire și la aceste intervale de timp. ... 24. Aplicarea unui alt interval de timp afectează atât sancțiunea complementară, cât și posibilitatea petentului de a invoca limita legală până la care se poate dispune sancțiunea complementară a suspendării, intervalul de timp fiind limitat, în cazul săvârșirii mai multor fapte. ... 25. De asemenea nu există posibilitatea pentru contravenient de a invoca art. 113 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, deoarece nu cunoaște perioada suspendării. Nu poate invoca nici art. 121 din același act normativ, pentru că nu se emite și nu se comunică niciun nou act administrativ în care să se precizeze sancțiunea complementară și conținutul concret, raportat la art. 96 alin. (1) din actul normativ în discuție. Pe de altă parte, nu se poate invoca nici prescripția aplicării sancțiunii contravenționale. ... 26. În concluzie, chiar dacă contravenientul a săvârșit contravenția care a fost reținută, se impune înlăturarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere consemnate în procesul-verbal. ... 27. Instanța de trimitere a considerat, de asemenea, că poate invoca, din oficiu, nulitatea absolută parțială a procesului-verbal, rezultată din consemnarea numai a măsurii reținerii permisului de conducere, fără consemnarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a perioadei de aplicare a sancțiunii și a temeiului legal al sancțiunii, și nu se impune raportarea la Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite cu privire la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. ... 28. Mai mult, există și alte recursuri în interesul legii prin care instanța supremă a constatat că poate fi anulat procesul-verbal, inclusiv pentru acte depuse ulterior, prin care se face dovada achiziționării bunurilor; rezultă că Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite nu a făcut decât o interpretare strict cu privire la dreptul la obiecțiuni. ... 29. Pe de o parte, decizia respectivă nu soluționează problema nulităților absolute, de plano, și cu privire la toate cauzele de nulitate, ci tratează numai problema nerespectării dreptului de a formula obiecțiuni, conform art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în susținerea raționamentului juridic, a fost utilizat numai pentru relevarea diferenței dintre norma juridică cuprinsă în art. 16 alin. (7) și cea cuprinsă în art. 17 din același act normativ. De altfel, este dificil să se stabilească toate nulitățile, fie ele relative sau absolute, printr-un singur demers judiciar, cunoscut fiind faptul că există și norme juridice speciale care conțin nulități absolute, există și în cadrul Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 nulități absolute, altele decât cele prevăzute la art. 17, precum ar fi cele rezultând din nerespectarea art. 4, 5, 10, 11 și 21 din ordonanță, analiza urmând a fi făcută din perspectiva interesului public sau privat ocrotit de legiuitor la momentul edictării normei. ... 30. Pe de altă parte, instanța de trimitere apreciază că nu pot fi înlăturate printr-o normă generală, precum este recursul în interesul legii, dispozițiile legale care reglementează, în mod special, validitatea unui act juridic, pe care recursul în interesul legii nu le-a avut în vedere. ... 31. Interesul ce a stat la baza edictării normei juridice prevăzute de art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 este unul public, respectiv împiedicarea abuzurilor pe care le-ar putea manifesta în exercițiul puterii autoritatea învestită, respectiv neaplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce ar putea duce, în anumite cazuri, fie din lipsa bazelor de date, fie din alt tip de neglijență, la suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă mai mare sau mai mică. ... 32. De asemenea, a susținut instanța de apel, este afectat și dreptul la apărare al contravenientului, acesta necunoscând dacă și pe ce perioadă s-a aplicat măsura complementară sau dacă există un alt temei pentru care s-a impus reținerea permisului [cum ar fi existența unui dosar penal cu interzicerea dreptului de a conduce sau dreptul a fost suspendat pentru cumularea punctelor, conform art. 96 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ori pentru alt motiv]. În continuare, petentul este afectat în dreptul său la apărare și pentru motivul că, procedural, avea dreptul să atace numai măsura suspendării dreptului de a conduce (pentru motivul, spre exemplu, că fapta sa nu este din categoria celor care impun suspendarea dreptului de a conduce sau că s-a depășit limita legală a perioadei de suspendare), dreptul la plângere acordat oricărui petent de art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și de art. 118 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 fiind însă înlăturat prin inacțiunea autorității, cu încălcarea art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. ... 33. În atare ipoteză, petentului nu i se aduce la cunoștință actul separat, iar șansele de a ataca actul separat, prin care i se aplică sancțiunea complementară, sunt reduse, în așa măsură încât generează o negare a dreptului de acces la justiție. ... 34. Din perspectiva menționată, apreciind că interesul protejat de normă este unul public, instanța de trimitere consideră că nerespectarea art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 poate fi invocată și de către instanță, din oficiu. ... ... ...