Decizia ÎCCJ nr. 24/2017 (HP)Punctul IV

IV. Expunerea succintă a procesului 6. Prin acțiunea formulată la 1 octombrie 2015, reclamantul A a solicitat instanței - în contradictoriu cu pârâții unitatea administrativ-teritorială comuna B prin primar și C - să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil compus din 259 mp teren, situat în comuna B, prin efectul uzucapiunii imobiliare și joncțiunea posesiei sale cu cea a tatălui său C, arătând, în esență, că a cumpărat de la tatăl său suprafața de 800 mp, dar, în fapt, ca și acesta, a posedat suprafața de 1.059 mp pașnic, și sub nume de proprietar, mai mult de 30 de ani. ... 7. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în anul 1971, tatăl său, C, împreună cu mama sa, au cumpărat printr-un înscris autentic un imobil în suprafață de 800 mp și o construcție, prin moștenirea soției sale, în anul 1978, pârâtul C dobândind și cota de ½ din dreptul de proprietate ce îi aparținea acesteia, iar, prin Contractul autentificat cu nr. 4.161/12.11.2001 de Biroul Notarial Public D, a vândut integral același imobil către reclamant, imobilul fiind stăpânit pașnic de către părinții săi între anii 1971 și 1978 și de tatăl său între anii 1978 și 2001, limitele de hotar ale nemișcătorului nefiind niciodată modificate. ... 8. Totodată, reclamantul a susținut că, procedând la măsurarea terenului, a constatat că acesta are, în realitate, 1.059 mp, adică cu 259 mp mai mult decât în actul de proprietate, și a menționat că plătește impozite corespunzător suprafeței reale a imobilului și că terenul nu face parte din domeniul public al statului sau al Unității administrativ-teritoriale B. ... 9. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 35 și 1049 din Codul de procedură civilă, respectiv art. 1837, 1846, 1847, 1860 și 1890 din Codul civil din 1864. ... 10. Judecătoria Călărași, prin Sentința civilă nr. 3.764/2015 pronunțată la data de 8 decembrie 2015, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată din oficiu și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. ... 11. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Unitatea administrativ-teritorială comuna B s-a reținut că reclamantul nu a făcut nicio precizare și nu a depus nicio dovadă prin care să justifice calitatea procesuală pasivă a unității administrativ-teritoriale, respectiv că niciunul dintre înscrisurile depuse de reclamant nu identifică suprafața de 259 mp și nu atestă vreun drept de proprietate publică sau privată aparținând pârâtei asupra acestei suprafețe ori asupra imobilului în ansamblu, nefăcându-se dovada că pârâtul C ar fi deținut dreptul de proprietate legal stabilit pentru care se solicită constatarea intervenirii prescripției achizitive în favoarea reclamantului. ... 12. Instanța a avut în vedere faptul că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății și, în același timp, o sancțiune civilă pentru proprietarul imobilului care nu a manifestat un timp îndelungat diligență, lăsând posibilitatea altor persoane să intre în posesia bunului. Prin efectul uzucapiunii, cel care a exercitat o posesie utilă asupra terenului pe o perioadă de timp prevăzută de lege dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ stingându-se dreptul fostului proprietar. În consecință, pentru a produce efectele prevăzute de lege, uzucapiunea trebuie invocată împotriva adevăratului proprietar. ... 13. Având în vedere dispozițiile art. 36 din Codul de procedură civilă („Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății“) și considerentele arătate anterior, instanța a constatat că, într-o acțiune având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, calitatea procesuală activă aparține persoanei care pretinde că a exercitat o posesie utilă pe perioada prescrisă de lege, calitatea procesuală pasivă aparține proprietarului bunului, iar sarcina probei calității procesuale pasive a pârâtului revine reclamantului conform art. 249 din Codul de procedură civilă. ... 14. În raport cu argumentele expuse la analiza situației de fapt, instanța a apreciat că, în cauză, nu s-a făcut dovada faptului că Unitatea administrativ-teritorială comuna B sau pârâtul C ar fi proprietari ai suprafeței de 259 mp, neindividualizată, ce reprezintă diferență între suprafața din acte și suprafața măsurată a imobilului. ... 15. Față de cele arătate, având în vedere că reclamantului îi revenea obligația de a proba atât calitatea sa procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâților, iar acesta nu a făcut dovada „calității de proprietar“ și implicit a calității procesuale pasive a niciunuia dintre pârâți, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru ambii pârâți și, pe cale de consecință, în temeiul art. 40 din Codul de procedură civilă a respins cererea ca introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. În privința pârâtului C s-a reținut că excepția este cu „atât mai întemeiată“ cu cât reclamantul l-a chemat în judecată pe acesta în calitate de pârât, invocând joncțiunea posesiilor. ... 16. Împotriva sentinței anterior menționate, reclamantul a formulat apel, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași - Secția civilă. ... 17. Prin motivele de apel s-a solicitat desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, arătându-se următoarele: ... 18. Proba proprietății prin înscrisuri, din punct de vedere juridic, prezintă reale dificultăți, astfel că dovada certă a proprietății ar trebui făcută numai probând că cel care a înstrăinat reclamantului, respectiv C, avea calitatea de proprietar pentru întreaga suprafață de 1.059 mp, întrucât acesta ar fi dobândit la rândul său dreptul de proprietate asupra aceleiași suprafețe de la adevăratul proprietar, or, în această situație, proba ar avea un caracter absolut numai în condițiile în care reclamantul ar fi produs în fața instanței, pe lângă actul de vânzare-cumpărare prin care a dobândit întreaga suprafață de 800 mp, toate înscrisurile care să ateste că terenul ar fi avut în realitate o suprafață de 1.059 mp începând cu primul proprietar, însă o asemenea probă reprezintă, mai ales în privința terenurilor, o probatio diabolica pe care cel în cauză nu o poate administra. ... 19. De altfel, dacă ar fi existat un act cu privire la suprafața de 1.059 mp, tatăl reclamantului, C, ar fi vândut prin Actul autentificat cu nr. 4.161 din 12 noiembrie 2001 această suprafață, și nu suprafața de 800 mp. ... 20. Apelantul a mai arătat că este acceptat faptul că un proces în care o persoană cere să i se constate dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii trebuie să aibă loc în contradictoriu cu cel care are calitatea de proprietar al imobilului sau care ar fi avut calitatea de proprietar, dacă nu ar fi fost invocată uzucapiunea. În acest context, alături de proprietar, trebuie să aibă calitatea de pârât și persoana față de care s-a invocat joncțiunea posesiilor, deoarece hotărârea dată trebuie să îi fie opozabilă. ... 21. Referitor la calitatea procesuală pasivă a unității administrativ-teritoriale s-a arătat că, înainte de 1990, înstrăinarea imobilelor se făcea, în cele mai multe cazuri, prin înscrisuri sub semnătură privată, situație ce a generat, în prezent, introducerea pe rolul instanțelor de judecată a unui număr foarte mare de acțiuni prin care posesorii au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii. ... 22. Aceste acțiuni se introduc și se soluționează, de regulă, în contradictoriu cu foștii proprietari sau cu moștenitorii acestora, fiind însă și situații în care aceștia ori nu sunt cunoscuți ori sunt decedați, iar succesiunile lor nu au fost dezbătute, astfel încât nu se poate spune dacă au moștenitori. Din acest motiv, în practica instanțelor, s-a admis ca acțiunile prin care se solicită dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii să fie introduse împotriva unităților administrative-teritoriale în raza cărora se află imobilul respectiv. ... 23. În speța dedusă judecății, singura entitate care ar putea contesta dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafeței în discuție este unitatea administrativ-teritorială comuna B, avându-se în vedere și rațiuni de opozabilitate a hotărârii. ... 24. Mai mult, fiind vorba de o suprafață de 259 mp al cărei proprietar nu este cunoscut, în cauză reclamantul a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 18/1991, în conformitate cu care terenurile situate în intravilanul unei localități, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat și care nu au moștenitori, trec în proprietatea comunei. ... 25. La termenul din 6 decembrie 2016, la solicitarea reclamantului A, în cadrul soluționării apelului, Tribunalul Călărași a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, precum și suspendarea judecății până la pronunțarea hotărârii prealabile. ... ...